Marţi, 5 martie 2024 

Sfântul Foca

martir

Împăratul Traian (98-117), sărbătorit de către contemporanii săi ca fondator al unei epoci de aur, al aşa-zisului beatissimum saeculum, este răspunzător şi de o serie de procese contra creştinilor, încheiate cu martiriul, datorită ciudatului răspuns dat de către el guvernatorului Bitiniei, Pliniu cel Tânăr, în care afirma că creştinismul era un delict pedepsit cu moartea numai când era recunoscut; adică, creştinul trebuia să fie condamnat la moarte numai dacă mărturisea credinţa sa şi nu voia să o retragă. Acestui optimus imperator - care garantase printr-o înţeleaptă legislaţie libertatea personală a tuturor cetăţenilor vastului imperiu - retractarea impusă creştinilor îi apărea ca o cale uşoară şi utilă pentru a stăvili expansiunea noii religii. Dar creştinii cu o tărie admirabilă s-au opus printr-un refuz categoric, care pe mulţi dintre ei i-a costat viaţa.

Alături de nume mari ca Ignaţiu din Antiohia şi Simeon din Ierusalim, ultimul dintre rudele apropiate ale lui Isus, găsim şi un modest ţăran, pe nume Foca, locuind la Sinope, în Pontul Euxin. Principalul izvor pentru a reconstrui biografia sa este panegiricul pronunţat de episcopul Asterius din Amasea, la începutul secolului al V-lea şi caracterizat printr-o admirabilă concizie şi un ton de rapidă secvenţă documentară. Foca practica meseria de grădinar la Sinope şi era apreciat şi bine văzut de către toţi datorită generozităţii şi ospitalităţii sale. Despre aceste virtuţi ale sale a dat o impresionantă dovadă înşişi călăilor, însărcinaţi să execute sentinţa capitală pronunţată împotriva lui. În mod evident călăii nu-l cunoşteau personal, deoarece, intrând în casa sa pentru a avea indicaţii, au fost invitaţi în mod generos la prânz de către grădinar.

În timpul în care cei doi se ospătau, Foca a mers în grădină, pentru a-şi săpa groapa; deci s-a întors în casă şi a declarat propria identitate călăilor, rugându-i să nu amâne executarea sentinţei. A fost ascultat şi după câteva clipe trupul său cădea în groapa abia săpată.

Povestirea lui Asterius nu mai spune altceva. Diferitele mărturii ale cultului martirului Foca în insulele Ciclade, în Sicilia, în Pontul Euxin şi la Antiohia, un timp făcuseră să se creadă în existenţa a patru sfinţi diferiţi cu acest nume. Dar pe baza noilor documente s-a putut stabili autenticitatea unui singur martir Foca, zis "grădinarul", ale cărui relicve ajunseseră deja în secolul al V-lea în diferite oraşe din Orient şi din Occident. Fiind venerat atât de Biserica bizantină, cât şi de cea latină, era invocat împotriva muşcăturilor de şerpi.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

44 de martiri

Primele beatificări

Duminică, 5 martie 2000, Ioan Paul al II-lea a beatificat 44 de martiri pentru credinţă. Aceasta a fost prima canonizare din cadrul jubileului anului 2000. Subiecţii beatificării au fost foarte diferiţi, atât ca ambient geografic sau istoric cât şi ca viaţă, unii cu biografii mai neobişnuite pentru asemenea cazuri. Printre candidaţi s-a numărat primul martir al Thailandei, pr. Nicolas Bunkered Kitbamrung, Andrea - catehetul Vietnamului şi filipinezul Pedro Calungsod. Sfântul Părinte a recunoscut, de asemenea, mărturia dată de primii martiri ai Bielorusiei, incluzând 11 călugăriţe ucise de nazişti. Brazilia are, de asemenea, primii martiri beatificaţi: pr. André de Soveral şi pr. Ambrósio Francisco Ferro, precum şi cei 28 de însoţitori care şi-au dat viaţa pentru evanghelizarea nordului Braziliei.

Cei care au fost onoraţi au istorii diferite. Unii au fost omorâţi pe malurile unui râu tropical, alţii de către naziştii care trăgeau în întunericul unei păduri dense. Alţii au fost victime ale suprimării inumane din Orient, sau ale bolilor incurabile contactate prin planul deliberat al executorilor lor. Au fost şi dintre aceia omorâţi cu lancea în secolul al XVII-lea. Dar toţi aceşti 44 de oameni au ceva în comun: şi-au dat viaţa din iubire pentru Dumnezeu şi cu o tărie conformă cu credinţa lor în mesajul evangheliei.

Printre noii fericiţi ai Bisericii şi ai lumii, sunt Sora Maria Stella Mardosewicz (numele ei de botez era Adela), şi cele nouă călugăriţe ale Sfintei Familii din Nazaret care o însoţeau, care au fost omorâte în 1943 de Gestapo. Execuţia a avut loc la 1 august 1943, la cinci kilometri de Nowogrokek, care se găseşte astăzi în Bielorusia. Cu puţin timp înainte, în luna iulie, 120 de persoane au ajuns în închisoare în urma unui val de arestări ordonat de nazişti. Cum acest lucru se întâmpla pentru a doua oară, şi cei arestaţi în anul precedent fuseseră executaţi, călugăriţele au decis să-şi ofere vieţile lor pentru cei 120 de prizonieri, dintre care mulţi erau părinţi de familie. Astfel, cei arestaţi au fost eliberaţi sau deportaţi şi toate călugăriţele comunităţii în afară de una au fost omorâte.

Nicolas Bunkered Kitbamrung, un preot neobosit din Thailanda, care a proclamat evanghelia în pământuri practic neexplorate de la graniţa cu Laos, este şi el unul dintre noii beatificaţi. El a murit în 1944 de tuberculoză într-un spital, unde a fost practic abandonat şi lăsat să moară pentru că era catolic.

Primul martir al Vietnamului, catehetul Andrea (numele lui de familie este necunoscut) a refuzat să-şi nege credinţa în faţa monarhilor din perioada în care a trăit. Lancea unui călău i-a pus capăt vieţii.

Un an mai târziu, dar de data aceasta în Brazilia, doi preoţi portughezi şi 28 de persoane au fost masacraţi într-o biserică, victime ale expansiunii coloniale olandeze. Confruntarea dintre coloniştii calvini (olandezi) şi catolici (portughezi) în zona Rio Grande do Norte a fost foarte acută în acele timpuri. Ca urmare, preoţii André de Soveral şi Ambrósio Francisco Ferro au fost ucişi de către invadatori, ca şi credincioşii parohiei lor, cu toţii victime ale unui fanatic pastor calvin care credea în misiunea sa de a combate "erezia papistaşă" din Brazilia.

În 1672, un alt catehet filipinez, Pedro Calungsod, a murit când încerca să apere un preot, pe care el îl ajuta în munca de evanghelizare.

Potrivit Sfântului Părinte, toţi aceşti martiri, primii fericiţi ai anului 2000, au un mesaj pentru lumea care trece pragul celui de-al treilea mileniu. După ce a trecut în revistă vieţile lor însufleţitoare, papa a scos în evidenţă firul roşu care le uneşte: curajul de a-şi da viaţa pentru convingerile lor. "Să nu ne fie frică de încercări şi dificultăţi! Să nu fim opriţi de obstacole de a lua decizii curajoase şi conforme cu evanghelia!", a exclamat Sfântul Părinte. "De ce să ne temem, dacă Cristos este cu noi? De ce să ne îndoim, dacă suntem cu Cristos şi ne asumăm angajamentul şi responsabilitatea de a fi discipolii săi? Fie ca celebrările acestui jubileu să întărească această hotărâre de a urma evanghelia. Noii fericiţi sunt un exemplu şi ne oferă ajutorul lor", a încurajat Sfântul Părinte.

("Lumina creştinului", 5/2000)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie