Sâmbăta, 30 martie 2024 

Sfântul Ioan Climac

abate

Supranumele de Climac derivă din celebrul tratat de ascetică scris de Ioan la invitaţia abatelui mănăstirii de la Raithu, Scara Paradisului (din grecescul climax, "scară"). Biograful său, călugărul Daniel de la mănăstirea de la Raithu la sud-vest de Sinai, scrie că Ioan, născut în Palestina, la vârsta de şaisprezece ani a părăsit ţara natală pentru a se retrage într-o mănăstire de pe muntele Sinai, unde, după patru ani, a primit tonsura monahală. A petrecut nouăsprezece ani în comunitate, sub conducerea unui sfânt bătrân, numit Martiriu.

Murind maestrul, Ioan s-a retras într-o chilie solitară pe muntele Sinai, la câteva leghe de mănăstire, unde cobora sâmbăta şi duminica pentru a participa la celebrările liturgice împreună cu confraţii. Trăia din munca propriilor mâini. În chilia simplă erau o cruce mare din lemn, o masă şi o bancă ce servea drept scaun şi pat. Singura sa bogăţie erau cărţile Scripturii şi operele Sfinţilor Părinţilor Bisericii, printre care Regula Pastoralis, a sfântului Grigore cel Mare, tradusă în greacă pe la anul 600, de către un patriarh din Antiohia.

Referirea la această operă nu este întâmplătoare. Dependenţa Scării Paradisului de Regula Pastoralis este evidentă, dar atâta timp a fost de-a dreptul inexplicabilă, pentru că învăţaţii susţineau în unanimitate că sfântul Ioan Climac ar fi trăit în secolul al V-lea; apoi descoperirea noilor documente a permis stabilirea datei morţii sale, întâmplată în anul 649, clarificând, în acelaşi timp, influenţa sfântului Grigore cel Mare asupra doctrinei ascetice a anahoretului din Sinai, în special în epilog, care are ca titlu "Liber ad Pastorem" unde sunt rezumate datoriile abaţilor şi ale tuturor celor care conduc o comunitate religioasă. Ioan Climac a scris această clară sinteză a doctrinei spirituale în anii succesivi experienţei sale de anahoret, când a fost luat din preferata singurătate pentru a fi pus în fruntea mănăstirii de pe muntele Sinai.

Anahoretul în vârstă de şaizeci de ani a primit, din ascultare, invitaţia de a transcrie rezultatul lungilor sale meditaţii privind practicarea virtuţilor creştine. A apărut astfel unul dintre cele mai citite tratate de teologie ascetică. Încă de la prima publicare, a avut o răspândire foarte mare. Scara sa este făcută din treizeci de trepte, adică treizeci de capitole, corespunzând anilor vieţii lui Isus, şi dezvoltă, în trei părţi, drumul sau progresul sufletului spre perfecţiune, pornind de la renunţarea la lume pentru a ajunge prin lupta contra viciilor şi dobândirea virtuţilor la culmea perfecţiunii interioare, constituită de unirea cu Dumnezeu prin caritate.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie