Duminică, 24 martie 2024 

Sfânta Ecaterina a Suediei

călugăriţă

Ecaterina Ulfsdotter, cunoscută mai bine cu numele de Ecaterina a Suediei, era a doua născută dintre cei opt copii ai sfintei Brigitta, marea mistică suedeză, care a avut mare influenţă în istorie, în viaţa şi în literatura ţării sale, mult mai mare decât compatrioata regală Cristina, care a umplut prin faptele sale uimitoare cronicile lumeşti ale Romei renascentiste. Şi Brigitta şi fiica ei Ecaterina şi-au legat numele lor de oraşul Roma, dar prin cu totul alte merite.

Ecaterina, născută în anul 1331, fusese măritată la o vârstă foarte tânără cu Edgar von Kyren, nobil prin descendenţă şi mai ales prin sentimente, pentru că a acceptat dorinţa tinerei şi graţioasei soţii de a păstra votul continenţei, ba chiar cu o mişcătoare emulaţie în practicarea virtuţii creştine a castităţii, s-a legat el însuşi prin acest vot. Ecaterina, desigur nu pentru a face mai uşoară observarea votului, la vârsta de nouăsprezece ani s-a dus la mama sa la Roma, cu ocazia celebrării anului sfânt. Aici tânăra a aflat vestea morţii soţului.

Din acest moment viaţa celor două extraordinare sfinte merge pe aceeaşi linie: fiica participă cu totală dăruire la intensa activitate religioasă a sfintei Brigitta. Aceasta crease în Suedia o comunitate de tip călugăresc, în oraşul Vadstena, pentru a primi în convente separate de clauzură bărbaţi şi femei sub o regulă de viaţă religioasă inspirată după modelul misticului sfânt Bernard de Clairvaux. În timpul perioadei romane care a durat până la moartea sfintei Brigitta, la 23 iulie 1373, Ecaterina a fost în mod constant alături de mamă, în lungile pelerinaje întreprinse, adesea înfruntând grave pericole, din care cele două sfinte nu ar fi ieşit tefere fără o intervenţie supranaturală.

Sfânta Ecaterina este adesea reprezentată alături de un cerb, care, potrivit legendei, a apărut de mai multe ori în mod misterios, pentru a o salva. Fiind adus cadavrul mamei în patrie, în anul 1375, Ecaterina a intrat în mănăstirea din Vadstena, a cărei stareţă a fost aleasă în anul 1380. Se întorsese atunci de la Roma dintr-o a doua şedere de cinci ani, pentru a urmări îndeaproape procesul de beatificare al mamei, care s-a încheiat în mod pozitiv în anul 1391. La Roma, povesteşte o tradiţie legendară, Ecaterina ar fi salvat în mod miraculos oraşul de revărsarea Tibrului, care rupsese deja digurile. Episodul este reprezentat într-o pictură păstrată în capela dedicată ei în locuinţa din piaţa Farnese. Papa Inocenţiu al VIII-lea a permis mutarea relicvelor; dar va fi unanimă şi universală devoţiunea populară care i-a hotărât titlul de sfântă şi a sărbătorit-o în ziua aniversară a morţii, care a avut loc la 24 martie 1381.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie