Sâmbăta, 23 martie 2024
Sfântul Turibiu de Mongrovejo
episcop (comemorare facultativă)
În anul 1594, în cursul celei de-a treia "vizite" diecezane, scriindu-i regelui Spaniei Filip al II-lea, sfântul Turibiu Alfons de Mongrovejo expunea un mic bilanț relatându-i regelui că a parcurs deja circa 15.000 de km și a administrat mirul la 60.000 de credincioși (Turibiu nu putea să știe că printre ei erau trei sfinți: Rosa de Lima, Francisc Solano și Martin de Porres). Situația din America Latină era total diferită de cea "explozivă" actuală, dacă succesorii săi și toți creștinii ar fi nutrit același elan și aceeași coerență ca acela care este numit "apostol de Peru" și "un nou Ambrozie" și pe care Benedict al XIV-lea l-a comparat cu sfântul Carol Borromeu.
Născut în anul 1538 dintr-o familie nobilă în Leon, Spania, Turibiu a studiat la Valladolid, Salamanca și Santiago de Compostella, unde a obținut licența în drept. Numit în anul 1573 inchizitor în Granada, a intrat în contact cu Filip al II-lea, la cererea căruia Grigore al XIII-lea l-a anunțat public, deși încă laic, ca arhiepiscop de Lima, care își întindea jurisdicția asupra Diecezelor de Cuzco, Cartagena, Popayan, Asuncion, Caracas, Bogota, Santiago, Concepcion, Cordoba, Trujillo și Arequipa. De la nord la sud erau peste 5.000 de km, iar teritoriul era de peste 6 milioane de kilometri pătrați. Primind toate ordinele și consacrat episcop în august 1580, a plecat puțin după aceea în America unde a ajuns în primăvara anului 1581.
Timp de 25 de ani va trăi în mod exclusiv în slujba poporului lui Dumnezeu. Într-adevăr spunea: "Timpul este unicul nostru bine, și despre el va trebui să dăm seama în mod foarte strict!" A fost adevăratul organizator al Bisericii din America, prin zece sinoade diecezane și trei sinoade provinciale, dintre care cel mai important a fost primul, celebrat la Lima în anul 1582 și a cărui eficacitate poate fi comparată cu cea a Conciliului din Trento; în anul 1591 a întemeiat primul seminar din America; a intervenit cu energie contra drepturilor particulare ale călugărilor, pe care i-a determinat să accepte parohiile cele mai incomode și mai sărace; aproape a dublat numărul așa-numitelor "Doctrinas" sau parohii, care au ajuns de la 150 la peste 250.
A avut o dragoste fără margini față de indieni și față de cultura lor: cu un pic de ironie în Sinodul de la Lima erau invitați spaniolii, care se lăudau că sunt mai inteligenți decât indienii, pentru a-și impune efortul de a învăța o limbă nouă... Și tocmai într-o capeluță indiană a primit Turibiu viaticul la 23 martie 1606, într-o zi de joia sfântă, și apoi a murit în timp ce starețul augustinienilor cânta din harpă Psalmii 116 și 31. A fost canonizat în anul 1726 de către Benedict al XIII-lea.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)