Sâmbăta, 2 martie 2024 

Sfântul Simpliciu

papă

Sfântul Simpliciu, născut la Tivoli, şi-a exercitat ministerul pontifical din anul 468 până în anul 483, într-o perioadă tulburată atât pentru viaţa Bisericii, cât şi pentru cea a statului. După cum se ştie, în anul 476, Odoacru, pentru că nu se dădea satisfacţie cererilor de pământ cultivabil făcute de către herulii săi, a curmat orice amânare: îndepărtându-l pe Oreste, i-a depus fiul, Romulus Augustulus, ultimul reprezentant imperial, pe care l-a alungat într-o vilă napolitană cu un venit anual de 6.000 de livre de aur şi i-a trimis însemnele imperiale împăratului din Orient, Zenon.

Nici acesta pe de altă parte nu avea o viaţă liniştită, pentru că tocmai în anii 475-476 a trebuit să înfrunte revolta lui Basiliscus: a reuşit să aibă câştig de cauză numai cu ajutorul lui Teodoric, regele ostrogoţilor, care apoi l-a detronat şi pe Odoacru. Această serie de alternări nu rămânea fără consecinţe chiar şi pentru viaţa Bisericii fie în Occident, fie în Orient. Odoacru, de fapt, ca şi Teodoric erau adepţii ereziei ariane, în timp ce Basiliscus se baza în revolta sa în special pe adepţii ereziei monofizite.

Monofizismul fusese provocat de către Dioscor, patriarhul Alexandriei Egiptului, şi mai ales de către călugărul Eutichie: teza sa centrală, care îi dădea şi numele, era că în Cristos există o singură natură, cea divină. În ciuda importantei şi energicei intervenţii a sfântului Leon cel Mare, erezia a triumfat cu ocazia aşa zisei "tâlhării de la Efes" din anul 449; dar după doi ani doctrina cea dreaptă este afirmată cu claritate în Conciliul din Calcedon, care a acceptat ca articol de credinţă documentul sfântului Leon cel Mare.

Acest conciliu a promulgat renumitul canon 28, care recunoştea superioritatea patriarhatului constantinopolitan, care a fost contestată ca inovaţie periculoasă de către invitaţii sfântului Leon cel Mare şi a fost combătută şi de sfântul Simpliciu. Controversa asupra monofizismului a continuat încă un anumit timp: de ea a fost răspunzător şi împăratul Zenon care în anul 482 a încercat un imposibil compromis prin al său Henoticon, contra căruia papa Simpliciu a luat o poziţie precisă.

În afară de această apărare a doctrinei creştine genuine, sfântul Simpliciu mai are meritul de a fi restaurat şi dedicat câteva biserici romane, cum ar fi biserica "Sfântul Ştefan Rotondo" şi biserica "Sfânta Bibiana", şi, arătând respect faţă de orice artă valabilă, a fost acela care a dispus să fie salvate de la distrugere mozaicurile păgâne ale bisericii "Sfântul Andrei". Rămăşiţele sale pământeşti sunt venerate la Tivoli.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie