Joi, 14 martie 2024 

Sfânta Matilda

regină

Epoca Ottonilor, deschisă cu succesiunea la tron a lui Henric I, soţul sfintei Matilda, în anul 919, înseamnă culmea istoriei germane medievale. Salvând Europa de invazia ungurilor, normalizând situaţia italiană şi exercitând supremaţia asupra Franţei, Germania s-a găsit în poziţia de naţiune-ghid a Europei. Înainte de a muri, în anul 936, regele Henric l-a desemnat ca succesor pe fiul său Otto. Regina, care susţinea candidatura unui alt fiu, Henric, a fost constrânsă să se retragă în convent, iar bunurile dotale i-au fost confiscate sub pretextul că era prea risipitoare în privinţa operelor de caritate. În multe imagini sfânta Matilda este reprezentată cu macheta unei biserici în mână şi o pungă de bani. Din acea pungă ieşeau ca nişte mici râuri monedele pe care generoasa regină le împărţea zilnic săracilor, pe care ea mergea să-i viziteze pe ascuns în cocioabele cele mai părăsite.

S-a folosit bine de bogatul patrimoniu, alinând suferinţe, ajutându-i pe săraci şi fondând diferite mănăstiri, având alături şcoli populare. Ea însăşi, care nu ştia să citească şi să scrie, ca şi împăratul Carol cel Mare un secol mai înainte, a voit să le dea supuşilor săi exemplu, şezând pe băncile şcolii, pentru a silabisi împreună cu micii elevi în cadrul pregătirilor la abecedar. Matilda era născută în anul 895 din contele Dietrich de Westfalia şi a fost crescută de către bunică, numită şi ea Matilda, superioara conventului din Herford. La paisprezece ani, când s-a căsătorit cu Henric, duce de Saxonia şi apoi rege al Germaniei, nu era imatură pentru înalta datorie ce-i revenea. Inteligentă şi activă, s-a arătat vrednică să stea alături de bătăiosul suveran, angajându-se prin armele carităţii pentru corijarea nedreptăţilor şi a îmblânzi printr-un tact foarte uman asprimile certurilor dinastice, mai întâi alături de soţ, apoi de fiii Otto şi Henric.

În însăşi predilecţia sa faţă de acesta din urmă a arătat că dă mai multă atenţie motivaţiilor inimii decât celor de stat. S-a străduit atât de mult, încât în anul 947 a obţinut împăcarea definitivă a celor doi fraţi: cu acea ocazie regele Otto i-a acordat fratelui său Henric ducatul de Bavaria. În anul 962 Otto a fost încoronat împărat la Roma, iar Matilda, după ce şi-a luat rămas bun de la fiul rege şi de la un alt fiu Bruno, numit sfântul, devenit arhiepiscop de Köln, a mers să se închidă mai întâi în conventul din Nordhausen, apoi la Quedlinburg, unde a murit la 14 martie 968 şi a fost înmormântată alături de soţ. Deja în scrierile epocii ea este numită în repetate rânduri sfântă, "femeie de o pietate admirabilă, ideal al reginei creştine".

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie