Vineri, 9 februarie 2024 

Sfânta Apolonia

fecioară şi martiră

Cei şase ani, din anul 243 până în anul 249, în timpul cărora soarta imperiului a fost în mâinile lui Filip Arabul, sunt consideraţi o paranteză de răgaz al regimului persecutor anticreştin. Totuşi în ultimul an a avut loc un episod care atestă neadormita aversiune faţă de creştinism, cel puţin în provincie. Despre aceasta ne vorbeşte Dionisius, episcop de Alexandria, în Egipt, într-o scrisoare către Fabius din Antiohia. Un şarlatan alexandrin, "ghicitor periculos şi poet rău", incitase populaţia, mereu gata să se agite, şi provocase o revoltă împotriva creştinilor, în timpul căreia mulţi adepţi ai lui Cristos au fost biciuiţi şi loviţi cu pietre.

O fecioară, cu numele Apolonia, înainte de a fi arsă de vie, a suferit chinuri îngrozitoare. "Toţi se năpustesc asupra caselor creştinilor - scrie cu vioiciune Dionisius - fiecare intră la cei pe care îi cunoaşte, la vecini, jefuieşte şi devastează; iau în cutele hainelor toate obiectele preţioase, aruncă sau ard lucrurile fără valoare. Ai spune că este un oraş cucerit şi jefuit de duşman. Păgânii au luat-o apoi pe admirabila fecioară Apolonia, deja înaintată în vârstă. Au lovit-o peste maxilare şi i-au scos dinţii. Apoi, aprinzând un rug în afara oraşului, au ameninţat-o că o aruncă de vie, dacă nu pronunţă împreună cu ei cuvinte de blasfemie. Ea a cerut să fie lăsată liberă un moment: obţinând aceasta, s-a aruncat repede în foc şi a fost consumată".

Martiriul Apoloniei în vârstă de patruzeci de ani, tocmai prin aparenţa sa de suicid, a trebuit să suscite problema dacă este permis să-ţi provoci în mod voluntar moartea pentru a nu renega credinţa. Se găseşte un ecou al ideii şi în De civitate Dei a sfântului Augustin, care în fond nu ia poziţie. Totuşi gestul martirei Apolonia şi viaţa sa neînfricată (care a făcut-o ţinta urii păgânilor, tocmai apostolatul pe care îl desfăşura în sânul comunităţii creştine) au trezit emoţie şi devoţiune chiar şi dincolo de graniţele provinciei africane în care ea îşi consumase jertfa, iar cultul său s-a răspândit în Orient şi în Occident.

În diferite oraşe europene au apărut biserici închinate ei. La Roma i-a fost ridicată o biserică, astăzi dispărută, aproape de "Santa Maria in Trastevere". În legătură cu viaţa ei, despre care nu posedăm alte date, legenda a brodat o neverosimilă istorie a unei tinere fiice de rege ucisă de însuşi tatăl său, pentru a se fi convertit la creştinism. Dar dincolo de legendă, care a avut atâta greutate în privinţa popularităţii acestei sfinte, care este invocată împotriva bolilor de dinţi, rămâne exemplul său de generozitate şi oferire necondiţionată faţă de Cristos.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie