Luni, 26 februarie 2024 

Sfântul Alexandru

patriarh

Printre numeroşii sfinţi cu acest nume, patriarhul Alexandru, născut în jurul anului 250, merită un loc de prim rang în lista marilor campioni ai credinţei, fiind unul dintre protagoniştii în lupta contra ereziei ariene. Om de profundă cultură unită cu zel şi bunătate, Alexandru a fost ales în anul 313 pentru importantul scaun patriarhal din Alexandria Egiptului. Se pare că însuşi Arius, sfinţit preot de către predecesorul sfântului Achilla (decedat în anul 312) poate după indicarea lui Alexandru, a fost printre promotorii alegerii sale.

Patriarhul, în vârstă de şaizeci de ani, a avut ca principală grijă formarea şi alegerea clericilor dintre oamenii cu o virtute probată şi a început construirea bisericii "Sfântul Theonas", cea mai mare din oraş. Dar numele său va rămâne legat de edificarea acelui mare bastion al dreptei credinţe, construit din iniţiativa sa, la primul conciliu ecumenic de la Niceea, împotriva răspândirii unei serii de erezii propagate de către unul dintre preoţii săi, Arius, un adevărat precursor al metodelor publicitare moderne. Pentru a răspândi teoriile sale (necomunicarea lui Dumnezeu cu creaturile, poziţia subordonată şi intermediară a lui Cristos între Dumnezeu şi lume, deci negarea consubstanţialităţii Fiului cu Tatăl). Arius a recurs într-adevăr până şi la cântece, pe care poporul le cânta fără a-şi da seama de erorile doctrinare care se ascundeau în ele. Alexandru a încercat să-l readucă la staul cu bunătate şi în mod părintesc, dar, văzând inutilă orice încercare, sfântul patriarh a convocat un sinod al episcopilor, în timpul căruia tezele lui Arius au fost examinate şi respinse. Arius nu s-a supus şi a reapărut în Palestina, unde a reuşit să fie primit ca persecutat şi a încercat să-l discrediteze pe Alexandru. În controversă s-a implicat însuşi împăratul Constantin, care, nefiind expert în probleme teologice, a sfârşit prin a da o lovitură butoiului şi una cercului: Alexandru şi Arius au primit în măsură egală chemări severe la ordine. Disputa nu se putea sfârşi astfel şi atunci Constantin a convocat conciliul de la Niceea Bitiniei, la aceleaşi insistenţe ale lui Alexandru.

La această primă mare întrunire ecumenică îl găsim alături de bătrânul şi bolnavul Alexandru pe bătăiosul său diacon Atanasiu, care îi va urma în scaunul episcopal şi va duce până la capăt lupta împotriva ereziei ariene. Alexandru a fost primit în mod triumfal la întoarcerea sa în Alexandria, unde a reluat munca pentru vindecarea rănilor pricinuite de schismă. Moartea l-a surprins cinci luni mai târziu. Data este nesigură; 26 februarie 328 este susţinută de majoritatea mărturiilor.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Paula Montal Fornés (1799-1889) s-a născut într-o familie de meşteşugari în Arenys de Mar, Barcelona, Spania, la 11 octombrie 1799. După ce tatăl ei a murit când ea avea 10 ani, a început să lucreze ca şi croitoreasă şi dantelăreasă, fiind în acelaşi timp implicată în parohie în catehizarea tineretului. În 1829 ea a fondat Institutul Fiicelor Mariei, deschizând o şcoală de fete în Figueras, în nordul Catalaniei. Încă şapte aşezăminte s-au înfiinţat înainte de moartea ei, la Olesa de Montserrat, Barcelona, la 26 februarie 1889. În momentul morţii ei, 308 călugăriţe şi 38 de novice trăiau după idealul ei spiritual şi educaţional, care se ocupau de educaţia a 3.464 de fete în 19 şcoli aflate pe teritoriul Spaniei.

("Lumina creştinului", 1/2002)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie