Sâmbăta, 10 februarie 2024 

Sfânta Scolastica

fecioară (comemorare)

În ceea ce priveşte viaţa sorei sfântului Benedict, unicul izvor istoric sunt capitolele al XXXIII-lea şi al XXXIV-lea din cartea a doua a Dialogurilor sfântului Grigore cel Mare. Informaţiile, legendare, care s-au adăugat, îmbogăţesc foarte puţin imaginea simplă şi intensă a sfintei. Pe sfântul Grigore totuşi nu-l preocupa atât să ne ofere o referire biografică amănunţită a sfintei Scolastica, cât să completeze profilul interior al părintelui monahismului occidental. Anul naşterii celor doi sfinţi pare să coincidă: anul 480. Benedict şi Scolastica erau, aşadar, probabil gemeni, şi chiar dacă nu au fost din punct de vedere al stării civile, au fost cu siguranţă din punct de vedere spiritual, încât vieţile lor au mers în mod paralel până la moarte, care a avut loc în acelaşi an, 547, la un interval de 40 de zile.

Aşadar Scolastica s-a consacrat lui Dumnezeu la o vârstă tânără şi şi-a urmat fratele la Subiacum şi Cassino, unde şi-a stabilit mănăstirea la Piumarola, la poalele muntelui pe vârful căruia fratele său îşi plasase locuinţa sa. Dar deşi erau atât de apropiaţi ca spaţiu şi afecţiune, Benedict cobora pentru a se întâlni cu sora doar o dată pe an. De aceea este de înţeles cum sfânta Scolastica dorea să continue cât mai mult posibil dialogul anual. Dar sfântul Benedict era un ascultător riguros al regulii care îi impunea să se retragă.

În ultima discuţie, care a avut loc poate în prima joi din postul mare al anului 547, Dumnezeu a arătat totuşi că îi place mai mult gestul de afectuoasă caritate decât fidelitatea rigoristă faţă de regulă. De fapt, Scolastica l-a rugat în zadar pe frate, după cum relatează sfântul Grigore, "pentru ca toată noaptea până la ziuă" să poată vorbi "despre bucuria vieţii cereşti". La mustrarea severă a lui Benedict, Scolastica a împreunat mâinile şi s-a recules în rugăciune. "A putut mai mult înaintea lui Dumnezeu, pentru că a iubit mai mult", comentează sfântul Grigore cel Mare. Şi într-adevăr după câteva clipe au început să se deschidă zăgazurile cerului: ploaia şi tunetele l-au determinat pe Benedict să renunţe la reîntoarcerea imediată la mănăstire, dar a atras o vină asupra sorei care a replicat în mod candid: "Iată eu te-am rugat şi nu ai voit să mă asculţi; l-am rugat pe Domnul şi m-a ascultat; mergi chiar astăzi, dacă poţi, şi întoarce-te la mănăstire".

Pe locul minunii s-a ridicat aşa-zisa "biserică a colocviului", iar în amintirea acelui episod sfânta Scolastica este invocată împotriva fulgerelor şi pentru obţinerea ploii. Trei zile după acel colocviu minunat, sfântul Benedict recules în rugăciune a văzut sufletul sfintei Scolastica zburând spre cer, sub chipul unui porumbel. După patruzeci de zile, l-ar fi urmat, pentru a trăi pe veci împreună "bucuria cerească".

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie