Miercuri, 4 decembrie 2024 

Sfântul Ioan Damaschin

preot şi învăţător al Bisericii (comemorare facultativă)

Ioan din Damasc (Yahia ibn Sargun ibn Mansur, născut pe la mijlocul secolului al VII-lea din familie arabă creştină şi mort în 749) este considerat ultimul reprezentant al patrologiei greceşti şi echivalentul oriental al sfântului Isidor de Sevilla, pentru operele sale monumentale cum ar fi Izvorul cunoaşterii. Activitatea sa literară este diversă: merge cu autoritate de la poezie la liturgie, de la elocinţă la filozofie şi la apologetică. Fiu al unui înalt funcţionar al califului din Damasc, Ioan a fost tovarăş de jocuri al prinţului Yazid, care mai târziu l-a promovat în aceeaşi funcţie a tatălui, care corespunde într-un anumit mod aceleia a ministrului de finanţe. În calitate de "Logoteta", a fost reprezentant civil al comunităţii creştine la autorităţile arabe.

La un moment dat Ioan a părăsit curtea, demisionând din înalta funcţie, probabil datorită tendinţelor anticreştine ale califului. În tovărăşia fratelui Cosma, viitorul episcop de Maiouma, s-a retras în mănăstirea "Sfântul Sava" de la Ierusalim, unde, fiind hirotonit preot, a aprofundat formarea sa teologică, pregătindu-se pentru misiunea de predicator titular al bazilicii "Sfântul Mormânt".

Era perioada în care împăratul Bizanţului Leon al III-lea Isauricul inaugura politica iconoclastă, adică înlătura toate imaginile sacre, al căror cult era declarat un act de idolatrie. Patriarhul de Constantinopol în vârstă de optzeci de ani, sfântul German, a apărat însă cultul tradiţional explicând adevărata natură a cinstirii aduse imaginilor, dar a plătit cu destituirea actul său de curaj. De la Ierusalim, aflat sub stăpânire arabă, s-a auzit un alt glas în favoarea cultului imaginilor, cel al încă necunoscutului călugăr Ioan Damaschinul, care prin cele Trei discursuri în favoarea sfintelor imagini ale lui s-a impus imediat în atenţia lumii creştine. Împăratul, neputând să-l lovească direct pe călugăr, a recurs în mod josnic la calomnie, punând la cale contrafacerea unei scrisori a lui Ioan, prin care acesta ar fi pregătit o conspiraţie pentru a restitui Ierusalimul împăratului bizantin.

În această dispută teologică, făcută prin subtile distincţii de neînţeles pentru mentalitatea occidentală, Ioan a putut să arate toată pregătirea sa teologică, pusă în slujba nu numai a patriarhului de Ierusalim, dar a întregii Biserici. Într-adevăr al II-lea conciliu de la Niceea (al VII-lea ecumenic), reparând injuriile primite de apărătorul ortodoxiei, i-a proclamat nu numai ştiinţa, dar şi sfinţenia. Leon al XIII-lea l-a declarat doctor al Bisericii.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie