Sâmbăta, 28 decembrie 2024
Ss. Prunci Nevinovați
martiri (sărbătoare)
Biserica cinstește ca martiri acest cor de copii ("infantes" sau "innocentes"), victime inconștiente ale suspiciosului și sângerosului rege Irod, smulși din brațele materne la vârsta ceea mai fragedă pentru a scrie cu sângele lor prima pagină din catalogul de aur al martirilor creștini și a merita slava veșnică după promisiunea lui Isus: "Acela care-și va pierde viața pentru mine o va afla". Pentru ei liturgia repetă astăzi cuvintele poetului Prudențiu: "Vă salut, flori ai martirilor, care în zorii dimineții ați fost smulse de persecutorul lui Isus, precum o furtună dezlănțuită retează trandafirii abia înfloriți. Voi ați fost primele victime, gingașa turmă jertfită și pe același altar ați primit ramura de palmier și coroana".
Episodul este povestit numai de evanghelistul Matei, care se adresa în primul rând cititorilor evrei și de aceea intenționa să demonstreze mesianitatea lui Isus, în care s-au adeverit vechile profeții: "Atunci Irod, văzând că a fost înșelat de magi, s-a înfuriat și a trimis să fie uciși, în Betleem și în toate împrejurimile sale, toți copiii de la doi ani în jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia: Un țipăt s-a auzit în Rama. Plângere și tânguire mare. Rahela își plânge copiii și nu vrea să fie mângâiată, pentru că nu mai sunt".
Originea acestei sărbători este foarte veche. Apare deja în calendarul cartaginez din secolul al IV-lea și o sută de ani mai târziu la Roma în Sacramentarul Leonian. Astăzi, prin noua reformă liturgică, celebrarea are un caracter de bucurie și nu de jale cum era la început și deci în sintonie cu simpaticele obiceiuri medievale care celebrau cu această ocazie sărbătoarea "copiilor" din cor și a celor aflați în slujba altarului. Printre curioasele manifestări o amintim pe aceea de a-i face pe canonici să coboare din strane la cântarea versetului "Deposuit potentes de sede et exaltavit humiles".
Din acest moment copiii, purtând insemnele canonicilor, dirijau tot oficiul zilei. Noua liturgie, deși nevoind să accentuieze caracterul folcloric pe care această zi l-a avut în decursul istoriei, a voit să mențină această celebrare, ridicată la gradul de sărbătoare de sfântul Pius al V-lea, foarte aproape de solemnitatea Crăciunului, așezându-le pe victimele nevinovate printre "comites Christi", pentru a înconjura ieslea Pruncului Isus cu ceata grațioasă a micilor copii, îmbrăcați în hainele nevinovăției, mică avangardă a armatei martirilor care vor mărturisi cu sângele apartenența lor la Cristos.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)