Joi, 26 decembrie 2024 

Sfântul Ştefan

primul martir (sărbătoare)

După Rusalii apostolii au propovăduit mesajul creştin celor mai apropiaţi, evreilor, retrezind conflictul abia potolit din partea autorităţilor religioase ale iudaismului. Ca şi Cristos, apostolii au cunoscut îndată umilinţa vergilor şi a închisorii, dar îndată de scăpau de lanţuri reluau predicarea evangheliei. Prima comunitate creştină, pentru a trăi în mod integral porunca dragostei fraterne, a pus totul în comun, împărţind zilnic ceea ce era necesar pentru întreţinere. O dată cu creşterea comunităţii, apostolii au încredinţat serviciul asistenţei zilnice celor şapte slujitori ai carităţii, numiţi diaconi.

Printre aceştia ieşea în relief tânărul Ştefan, care, în afară de îndeplinirea misiunii de administrator al bunurilor comune, nu renunţa la anunţarea veştii celei bune şi a făcut-o cu atâta zel şi cu atâta succes încât iudeii, "s-au năpustit asupra lui, l-au prins şi l-au dus în faţa Sinedriului. Apoi au prezentat nişte martori falşi care spuneau: Omul acesta nu încetează de a rosti cuvinte împotriva acestui loc sfânt şi împotriva Legii. Într-adevăr, l-am auzit spunând: Acest Isus Nazarineanul va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a transmis Moise".

Ştefan, după cum se citeşte în capitolul al VII-lea din Faptele Apostolilor, "plin de har şi de tărie", a folosit ca pretext autoapărarea sa pentru a lumina minţile adversarilor săi. Mai întâi a rezumat istoria ebraică de la Abraham la Solomon, apoi a afirmat că nu a rostit cuvinte de blasfemie nici împotriva lui Dumnezeu, nici împotriva lui Moise, a Legii sau a templului. A demonstrat într-adevăr că Dumnezeu se revela şi în afara templului şi era gata să expună doctrina universală despre Isus ca ultimă arătare a lui Dumnezeu, dar adversarii săi nu l-au lăsat să continuie discursul, pentru că "strigând cât îi ţinea gura, şi-au astupat urechile...şi, scoţându-l afară din cetate, aruncau cu pietre asupra lui".

Plecându-se în genunchi sub ropotitoarea ploaie de pietre, cel dintâi martir creştin repeta aceleaşi cuvinte de iertare pronunţate de Cristos pe cruce: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta". În 415 descoperirea rămăşiţelor sale pământeşti a trezit mare emoţie în lumea creştină. Când o parte din aceste relicve au fost duse, mai târziu, de către Paul Orosio în insula Minorca, entuziasmul celor din insulă a fost atât de mare, încât, ignorând lecţia de dragoste a primului martir, i-au trecut prin ascuţişul sabiei pe toţi evreii emigraţi acolo. Sărbătoarea primului martir a fost celebrată întotdeauna imediat după sărbătoarea Crăciunului, adică printre "comites Christi", cei mai apropiaţi arătării Fiului lui Dumnezeu, pentru că a dat mărturie printre primii.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie