Miercuri, 25 decembrie 2024 

Naşterea Domnului

(solemnitate)

Biserica celebrează prin solemnitatea Crăciunului arătarea Cuvântului lui Dumnezeu înaintea oamenilor. Acesta este într-adevăr sensul spiritual cel mai răspândit, sugerat de însăşi liturgia, care prin cele trei sfinte Liturghii celebrate astăzi de către fiecare preot oferă spe meditaţia noastră "naşterea din veşnicie a Cuvântului în sânul splendorilor Tatălui (prima Misă); apariţia temporală a umilinţei trupului (a doua Misă); întoarcerea finală la ultima judecată (a treia Misă)" (Liber Sacramentorum).

Un vechi document, Cronograful din anul 354, atestă existenţa la Roma a acestei sărbători la 25 decembrie, care corespunde celebrării păgâne a solstiţiului de iarnă, "Natalis Solis Invicti", adică naşterea noului soare care, după noaptea cea mai lungă a anului, redobândea o nouă vigoare.

Celebrând în această zi naşterea celui care este adevăratul Soare, lumina lumii, care se ridică din noaptea păgânismului, s-a voit a se da o semnificaţie cu totul nouă unei tradiţii păgâne foarte simţite în popor, deoarece coincidea cu zilele lui Saturn, în timpul cărora sclavii primeau daruri de la stăpânii lor şi erau invitaţi să stea la aceeaşi masă, asemenea cetăţenilor liberi. Darurile de Crăciun amintesc însă în mod mai direct de darurile păstorilor şi ale regilor magi făcute Pruncului Isus.

În orient naşterea lui Cristos era sărbătorită la 6 ianuarie, cu numele de Epifanie, care înseamnă "arătare"; apoi şi Biserica orientală a adoptat data de 25 decembrie, după cum era la Antiohia pe la 376 în timpul lui Crizostom şi în 380 la Constantinopol, în timp ce în occident era introdusă sărbătoarea Epifaniei, ultima sărbătoare a ciclului natal, pentru a comemora revelarea divinităţii lui Cristos lumii păgâne. Textele de la liturgia Crăciunului, formulate într-o epocă de reacţie la erezia trinitară a lui Arius, subliniază cu accente de caldă poezie şi cu rigoare teologică divinitatea Pruncului născut în peştera de la Betleem, regalitatea şi atotputernicia sa pentru a ne invita la adorarea misterului de nepătruns al lui Dumnezeu îmbrăcat în trup omenesc, fiu al preacuratei Fecioare Maria ("a înflorit Cristos în trupul pur", spune Dante).

Întruparea lui Cristos înseamnă participarea directă a oamenilor la viaţa divină. Restaurarea omului prin naşterea spirituală a lui Isus în suflete este tema sugerată de devoţiunea şi pietatea creştină care, dincolo de mişcătoarele tradiţii natale înflorite pe marginea liturgiei, ne invită să medităm în fiecare an asupra misterului mântuirii noastre în Cristos Domnul.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie