Marţi, 17 decembrie 2024 

Sfântul Lazăr din Betania

Lazăr din Betania, în Iudeea, fratele Martei şi al Mariei, datorează prieteniei lui Isus nu numai răsunătoarea înviere din mormânt, dar şi cultul prin care Biserica l-a cinstit de-a lungul veacurilor. În ospitaliera sa casă, situată la trei mile de Ierusalim, Isus făcea scurte pauze pentru odihnă susţinută de atenţiile grijulii ale Martei şi Mariei şi de sincera şi credincioasa prietenie a stăpânului casei. În amintirea acestei predilecţii a Mântuitorului, în fiecare an (se cunoaşte acest lucru deja în secolul al IV-lea) creştinii din Ierusalim mergeau în ajunul Floriilor în procesiune în Betania şi la mormântul lui Lazăr diaconul citea Evanghelia după Ioan care povesteşte cu multe amănunte învierea lui Lazăr.

Într-adevăr Ioan este singurul evanghelist care relatează minunea. Povestirea, cu o neobişnuită abundenţă de amănunte, constituie unul dintre punctele importante ale celei de-a patra Evanghelii, pentru că învierea lui Lazăr asumă, dincolo de faptul istoric, valoarea de simbol şi de profeţie, ca prefigurare a învierii lui Cristos. Casa din Betania şi mormântul au fost loc de pelerinaje deja în prima epocă a creştinismului, după cum relatează însuşi sfântul Ieronim. Mai târziu, pelerinii medievali ne informează că alături de mormântul lui Lazăr se ridicase o mănăstire al cărei binefăcător era Carol cel Mare. Dar Lazăr a avut totuşi privilegiul a două morminte murind de două ori.

Primul mormânt, din care a fost scos şi înviat de iubirea lui Cristos ("Vezi cât de mult îl iubea" au exclamat iudeii văzând pe faţa lui Isus o lacrimă de emoţie) a rămas gol, aşa încât o veche tradiţie orientală îl consideră pe Lazăr episcop şi martir în Cipru. Vestea, din secolul al VI-lea, a căpătat consistenţă în 900 când împăratul Leon al VI-lea Filozoful a dispus transportarea moaştelor lui Lazăr de la Kition din Cipru la Constantinopol, împreună cu cele ale Mariei Magdalena, găsite la Efes. Fresce vechi descoperite pe insulă par să confirme prezenţa lui Lazăr în Cipru. Cu totul legendară este însă relatarea potrivit căreia Lazăr şi cele două surori ar fi fost aruncaţi într-o barcă fără vâsle şi fără timonă şi lăsaţi în voia valurilor, care ar fi dus ambarcaţiunea pe coastele din Provence.

Ales episcop de Marsilia, Lazăr ar fi dobândit ramura de palmier a martiriului în epoca împăratului Nero. "Lazaretele", ospiciile pentru sărmanii respinşi, spitalele, au apărut foarte adesea sub semnul protecţiei sfântului Lazăr, confundându-l pe Lazăr din parabola bogatului petrecăreţ cu fratele Martei şi Mariei, "acela pe care Isus l-a înviat".

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie