Luni, 25 noiembrie 2024 

Sfânta Ecaterina din Alexandria

fecioară şi martiră

La începutul secoluli al IV-lea a avut loc o neaşteptată schimbare din partea puterii romane în raport cu creştinismul. Diocleţian, deja bătrân şi cu o voinţă slabă, a dezlănţuit cea mai crudă dintre persecuţii. În Egipt, denumit "China lumii antice", persecuţia a atins cea mai feroce cruzime: bărbaţi, femei şi copii erau condamnaţi la chinurile pe care le inventa fertila şi macabra fantezie a călăilor, pentru a face mai atroce suferinţele celor condamnaţi, aşa încât mulţi păgâni, înduioşaţi, căutau să-i ajute pe creştini să se sustragă de la acel îngrozitor sfârşit. Noi citim acum cu o anumită curiozitate şi incredulitate Passiones adică expunerile despre ultimele ore ale martirilor, procesele şi condamnările, răspunsurile lor către judecători. Aproape întotdeauna sunt rodul fanteziilor, descrieri legendare, transmise cu scopul de a edifica.

Aşa este şi cea referitoare la martira de astăzi, nobila Ecaterina din Alexandria, al cărei martiriu a impresionat mai mult fantezia populară, întrucât părea că este vorba despre o fată de rang înalt, inteligentă, frumoasă atât la faţă cât şi la suflet. Maximinus Daia, succesor al unchiului Galeriu în guvernarea provinciilor africane, s-ar fi îndrăgostit de Ecaterina în aşa măsură, încât plănuia să divorţeze de soţia sa, pentru a se căsători cu dânsa. După refuzul categoric al tinerei creştine, a pus-o în faţa a peste cincizeci de filozofi, - spune legenda - pentru ca să o convingă că Cristos, murind pe cruce, nu putea să fie Dumnezeu. Dar Ecaterina, folosindu-se în mod excelent de arta retorică şi mai ales de bunele sale cunoştinţe filozofice şi teologice, a sfârşit prin a atrage de partea sa pe acei înţelepţi, care, luminaţi de har, au aderat la creştinism: învinşi de două ori în ochii păgânilor, ei au câştigat corona martirilor, pentru că Maximin a dispus uciderea lor.

În ceea ce priveşte Ecaterina, nereuşind să o atragă de partea dorinţelor sale, Maximin a căutat să o strivească cu ajutorul roţilor ale căror cercuri erau prevăzute cu vârfuri de fier ascuţit, care s-au îndoit ca nişte ramuri moi de răchită în contact cu trupul gingaş al fetei. Datorită acestui episod, cei care au avut de a face cu roţile au ales-o ca patroană.

Fiind dusă în afara oraşului, Ecaterina a fost decapitată, dar din gâtul tăiat, ca din tulpina anumitor ierburi, în loc de sânge, a ţâşnit lapte, meritând pentru aceasta un al doilea patronaj, de data aceasta din partea doicilor, care o invocau pentru a avea lapte suficient pentru a satisface pofta copiilor lor. Minunile nu s-au terminat aici: din cer au coborât îngerii care au dus trupul martirei pe muntele Sinai, unde s-ar fi ridicat apoi un convent în cinstea ei.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie