Vineri, 22 noiembrie 2024 

Sfânta Cecilia

fecioară şi martiră (comemorare)

Răspândita devoţiune populară faţă de fecioara şi martira romană a făcut ca noul calendar liturgic să-i păstreze comemorarea, deşi lipsesc mărturii istorice anterioare secolului al VI-lea. Această devoţiune şi însuşi patronajul sfintei Cecilia asupra muzicii sacre sunt datorate într-adevăr acelei Passio a ei, care este posterioară anului 486. În ea fondatoarea "titlului" bazilicii "Sfânta Cecilia in Trastevere" este identificată cu o sfântă omonimă înmormântată în catacombele sfântului Calixt care ar fi suferit martiriul în timpul stăpânirii moderatului Alexandru Sever, pe la 230.

"Cultul sfintei Cecilia, - se citeşte în Liturgia Orelor - în cinstea căreia în secolul al V-lea a fost construită la Roma o bazilică, s-a răspândit pretutindeni datorită unei Passio care îi aparţine. În ea Cecilia este exaltată ca modelul cel mai desăvârşit de femeie creştină, care din iubire faţă de Cristos a practicat fecioria şi a suferit martiriul".

Cecilia, nobilă şi bogată, mergea zilnic să participe lasfânta Liturghie celebrată de papa Urban în catacombele de lângă Appia, aşteptată de o mulţime de săraci, care îi ştiau generozitatea. Cecilia, dată în căsătorie lui Valerian, în ziua nunţii, "în timp ce orgile cântau, ea cânta în inima sa numai pentru Domnul" (din acest fragment din Passio s-a născut patronajul Ceciliei asupra muzicii sacre); apoi, făcându-se noapte, tânăra i-a spus lui Valerian: "Nici o mână profană nu poate să mă atingă, pentru că mă ocroteşte un înger. Dacă mă vei respecta, el te va iubi, după cum mă iubeşte pe mine".

Contrariatului mire nu i-a rămas decât să primească sfatul Ceciliei, să se lase instruit şi botezat de către papa Urban şi apoi să împărtăşească acelaşi ideal de curăţie al miresei, primind ca recompensă aceeaşi soartă glorioasă: ramura de palmier a martiriului, la care prin harul divin a fost asociat şi fratele lui Valerian, Tiburţiu. Chiar dacă relatarea pare rodul unei fantezii pioase, martirii Valerian şi Tiburţiu, înmormântaţi în catacombele lui Pretestat, sunt confirmaţi din punct de vedere istoric. După procesul, descris cu bogăţie de amănunte de către autorul scrierii Passio, Cecilia, condamnată la decapitare, a primit trei puternice lovituri de sabie din partea călăului, fără ca să-i cadă capul tăiat: ceruse şi obţinuse harul de a-l revedea pe papa Urban înainte de a muri.

În aşteptarea acestei vizite ea a continuat timp de trei zile să mărturisească credinţa. Neputând să pronunţe cuvinte, a exprimat cu ajutorul degetelor crezul său în Dumnezeul unic şi întreit. Şi în această atitudine a sculptat-o Maderno în celebra statuie.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie