Sâmbăta, 2 noiembrie 2024 

Pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi

Celor care au murit "cu semnul credinţei" Biserica le rezervă un loc important în liturgie: aici intră amintirea zilnică la sfânta Liturghie, prin "memento" pentru cei răposaţi, şi la Oficiul divin prin scurta rugăciune "Fidelium animae", dar mai ales sărbătoarea de astăzi în care fiecare preot poate celebra trei sfinte Liturghii spre pomenirea sufletelor celor răposaţi. Pomenirea răposaţilor, datorată iniţiativei abatelui de la Cluny, sfântul Odilon, în 998, nu era cu totul nouă în Biserică, deoarece, oriunde se celebra sărbătoarea tuturor sfinţilor, ziua următoare era dedicată pomenirii tuturor răposaţilor. Dar faptul că o mie de mănăstiri benedictine depindeau de Cluny a favorizat marea răspândire a comemorării în multe părţi ale Europei de nord. Apoi şi la Roma, în 1311, a fost stabilită în mod oficial comemorarea răposaţilor.

Privilegiul celor trei sfinte Liturghii la 2 noiembrie, acordat doar Spaniei în 1748, a fost extins la Biserica Universală de către Benedict al XV-lea în 1915. S-a voit astfel să se sublinieze un mare adevăr, care îşi are fundamentul în Revelaţie: existenţa Bisericii purificatoare, aflată într-un stadiu intermediar între Biserica triumfătoare şi cea luptătoare. Stadiu intermediar dar temporar, "unde sufletul uman se purifică şi devine vrednic de a urca în cer", conform eficacei imagini danteşti. În prima scrisoare către corinteni, sfântul Paul foloseşte imaginea unui edificiu în construcţie.

Predicatorii sunt muncitorii care zidesc pe temeliile puse de primii trimişi ai lui Cristos, apostolii. Există unii care fac o muncă îngrijită şi opera lor se prezintă lipsită de defecte; alţii însă pe lângă materialul cel bun amestecă material coruptibil, lemn şi paie, adică glorie deşartă sau indiferenţă. Apoi la recepţie, pe care sfântul Paul o numeşte "ziua lui Cristos, ziua focului", proba va încerca lucrarea fiecăruia. Unii vor vedea edificiul lor rezistând, alţii îl vor vedea prăbuşindu-se în parte. Ei bine - adaugă apostolul Paul - "dacă opera pe care cineva a ridicat-o va rămâne în picioare, el va primi răsplata; dacă opera sa va fi arsă, el va avea pagubă; în ceea ce-l priveşte va fi teafăr, însă ca în mijlocul flăcărilor".

Acestor suflete, pe care încercarea focului le obligă la purificare în aşteptarea deplinei bucurii a Paradisului, Biserica le dedică astăzi o comemorare specială, pentru a întări, prin caritatea milocirii, acea legătură de iubire care să-i lege pentru totdeauna de toţi aceia care au murit cu semnul credinţei şi sunt destinaţi comuniunii veşnice cu Dumnezeu.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie