Marţi, 12 noiembrie 2024 

Sfântul Iosafat

episcop şi martir (comemorare)

Rusia a fost evanghelizată de cătrre creştinii bizantini cu puţin timp înainte de schisma din secolul al XI-lea şi a urmat Biserica greacă în separarea sa de Roma, acceptându-i dependenţa până în 1589, când a devenit autonomă prin ridicarea mitropolitului de Moscova la demnitatea de patriarh. Chiar în această perioadă Rutenia trecuse de sub stăpânirea rusă sub cea poloneză. Preoţii ortodocşi, intrând în comuniune cu Roma, au putut menţine vechile rituri şi tradiţii ale Bisericii slave. În acest climat ecumenic, care făcea să se presimtă aplanarea schismei din răsărit, pe la 1580 se năştea, din familie ortodoxă separată, Ioan Kuncewycz, viitorul apostol al unităţii creştinilor din răsărit.

Plecând de la marele dar comun al creştinilor, botezul, Ioan a realizat deplina sa adeziune la comuniunea cu Roma, ajungând la alte bunuri comune, cum ar fi cuvântul lui Dumnezeu scris, viaţa harului, credinţa, speranţa şi dragostea. Într-adevăr, Biserica rusă păstrase intact esenţialul credinţei şi al structurii ecleziale, ca sacramentele, liturgia, vechea tradiţie apostolică şi patristică, cultul sfinţilor, devoţiunea mariană, ascetismul profund. Tocmai spiritualitatea monastică orientală al cărei influx a dus la marea înflorire monastică din Europa, a fost aceea care l-a readus la completa unitate cu Roma pe Ioan Kuncewycz.

Îmbrăcând haina călugărească şi convertindu-se la Biserica ruteană unită, a avut privilegiul de a fi primul novice al primei mănăstiri bazilitane unite, cea a Preasfintei Treimi din Vilna. Avea douăzeci de ani. Şi-a schimbat numele, luându-l pe cel de Iosafat, biblicul nume al văii Cedronului, unde, după profetul Ioel, se vor aduna sufletele pentru judecata finală. Unind vechea spiritualitate bazilitaană cu noile directive de acţiune ale iezuiţilor, de la care a primit şi şi-a format tânărul spirit misionar, Iosafat, consacrat preot, apoi ales arhimandrit şi coadiutor al arhiepiscopului de Polock, a desfăşurat o foarte activă operă de apostolat pentru reformarea vieţii monastice şi pentru unitatea creştinilor, aşa încât a meritat apelativul de "răpitor dr suflete".

Fiind ales episcop, a urmat arhiepiscopului de Polock. A fost asasinat în mod barbar de către un grup de răufăcători la 12 noiembrie 1623 la Vitebsk, în Bielorusia, deoarece zelul său şi merituoasa sa acţiune pentru unirea cu Biserica Romei îi atrăsese ura ortodocşilor separaţi. A fost canonizat de Pius al IX-lea în 1867. Comemorarea obligatorie, stabilită pentru el de către noul calendar liturgic, are o semnificaţie evident ecumenică.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie