Joi, 31 octombrie 2024 

Sfântul Alfons Rodriguez

călugăr

Prea umilitul Alfons Rodriguez a ajuns la viaţa călugărească după o zbuciumată experienţă matrimonială. Era născut la Segovia, în Spania, la 25 iulie 1533. Fiind educat într-un colegiu iezuit din Alcala, a trebuit să abandoneze studiile pentru a lua locul tatălui în orientatul şi bine plătitul comerţ de ţesături. La 27 de ani s-a căsătorit. A avut soţie şi fii şi o discretă bunăstare. În anul 1567 s-a abătut asupra familiei prima mare durere prin moartea soţiei, urmată în mormânt puţin după aceea şi de fii. Încercat de durere, lipsit de acum înainte de interese materiale, a neglijat comerţul îndatorându-se, şi s-a întors pe băncile şcolii, frecventând cu puţin succes cursurile de gramatică şi de retorică ale universităţii din Valencia. Atunci Alfons a închis definitiv textele şcolare pentru a căuta numai în cărţile de devoţiune hrana de care era înfometat sufletul său.

Fiind primit la 31 ianuarie 1571 în noviciatul iezuiţilor, ca frate coadiutor, s-a oprit timp de şase luni la Valencia pentru a încheia noviciatul, apoi a fost trimis la colegiul muntelui Sionului din Palma di Majorca, insula cufundată în solara şi liniştita pace a Mediteranei, şi a rămas acolo până la moarte, întâmplată la 30 octombrie 1617. În exercitarea umilei sale munci zilnice de portar făcută cu o dăruire plină de răbdare tot restul vieţii, Alfons s-a arătat politicos, caritabil şi serviabil cu toţi, desfăşurând un folositor apostolat printre cei care cu tot mai mare frecvenţă poposeau la camera de portar a colegiului, pentru a avea mângâierea unui cuvânt al său.

Faima sfinţeniei sale şi carismele cu care Dumnezeu îl înzestrase (viziuni, prezicere, minuni) atrăsese la şcoala umilului frate, care trebuise să întrerupă studiile universitare datorită folosului modest, un numeros grup de ucenici, printre care viitorul mare misionar, sfântul Petru Claver, student la filozofie, a cărui vastă activitate apostolică o prevăzuse. Sfântul Alfons Rodriguez, canonizat la 15 ianuarie 1888 împreună cu sfântul Ioan Berchmans, este dat ca exemplu de deosebită devoţiune mariană, constând din recitarea zilnică a Rozariului şi a Oficiului Neprihănitei, devoţiune care era deseori recompensată prin intervenţii amabile şi extraordinare ale Fecioarei în viaţa acestui mare mistic spaniol.

Printre numeroasele sale scrieri amintim amintirile autobiografice scrise din porunca superiorilor săi din anul 1604 până în anul 1616 şi unele scrieri care tratează teme de ascetică cu o pătrundere lucidă, rod al unei înţelepciuni care nu provine din cărţi. Sărbătoarea sa se celebrează la 30 octombrie.

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie