Marți, 29 octombrie 2024
Sfântul Petroniu
episcop
Bolonezii (numiți și petronieni, atât de mult este legat orașul de numele său) celebrează sărbătoarea patronului lor la 4 octombrie, dar deja din secolul al XIV-lea, pentru a nu o împiedica pe cea a sfântului Francisc, celebrarea sfântului Petroniu a fost mutată în alte zile ale acestei luni. Al VIII-lea episcop de Bologna, Petroniu a condus dieceza între anii 431 și 450. Eucheriu, episcop de Lyon, îl situa la același nivel cu sfântul Vasile, sfântul Ambrozie, sfântul Ilariu și sfântul Paulin de Nola, și scriindu-i cumnatului Valerian în 432, pentru a-l îndemna să lase la o parte cariera lumească și să se dedice serviciului divin, îi cita tocmai exemplul activului episcop de Bologna.
Pe baza mărturiei lui Eucheriu cea uneori incertă a lui Ghenadie, scrisă în jurul anului 492, s-a putut reconstrui un profil biografic suficient de credibil al sfântului. Din familie nobilă, poate descendent al familiei consulare romane Petronia, a îndeplinit înalte funcții civile. Se pare că a rămas mult timp în Gallia, unde a parcurs diferitele trepte ale magistraturii civile, pe care apoi a abandonat-o ca urmare a unei crize religioase, pentru a se dedica slujirii lui Dumnezeu. Fiind sfințit preot de către episcopul de Milano, de care depindea Bologna (până în secolul al XIV-lea patronul orașului a fost sfântul Ambrozie), a fost ales pentru scaunul episcopal în preajma anului 431.
O legendă târzie, din secolul al XII-lea, cu intenția de a exalta figura unui sfânt local până atunci puțin venerat, afirmă că Petroniu, cumnatul împăratului Teodosiu al II-lea, trimis la Roma în calitate de legat, a fost numit episcop de către papa Celestin I și trimis la Bologna pentru a-i succede lui Felix, despre a cărui moarte fusese înștiințat în vis de către sfântul Petru. Fiind primit cu mult entuziasm de către bolonezi, noul episcop s-a preocupat în primul rând de reconstruirea orașului, distrus din ordinul lui Teodosiu I pentru a-l pedepsi pentru uciderea legatului său. A reclădit un întreg cartier recopiind traseul locurilor sfinte de la Ierusalim și acolo și-a stabilit locuința, adunând în jur o comunitate de călugări contemplativi.
Reconstruirea orașului, împiedicată de jefuirile barbarilor, este atribuită activității intense a acestui episcop, pe care bolonezii au voit să-l cinstească printr-una dintre cele mai grandioase bazilici ale creștinătății, dedicată lui în centrul orașului și a cărei construcție începută în 1390 a continuat timp de mulți ani și a fost înfrumusețată din generație în generație de pictori și sculptori de renume, de la Jacopo della Quercia, până în zilele noastre de către Giacomo Manzu.
În anul 1141 episcopul Enric a făcut recunoașterea mormântului sfântului, al cărui cap a fost închis într-un prețios relicviar așezat apoi în bazilica dedicată lui.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)