Vineri, 25 octombrie 2024
Sfântul Gaudențiu
episcop
Prieten al sfântului Ambrozie, excelent orator, autor de discursuri și tratate care dovedesc în el un mare erudit, este un maestru de viață creștină, Gaudențiu, al optulea episcop de Brescia, este unul dintre marii protagoniști ai secolului al IV-lea. "Tu ai o inteligență atât de vioaie - îi scria Rufin din Aquileia - și o atare bunătate de spirit, încât este necesar să se redea în scris și să se publice tot ceea ce tu spui în discuția normală sau în predica în biserică". Dar Gaudențiu, născut la Brescia pe la mijlocul secolului al IV-lea, era și foarte modest și considera că poate instrui poporul numai prin glasul viu. Nu ar fi visat niciodată să încredințeze în scris considerațiile sale despre Sfânta Scriptură, dacă nu ar fi fost rugat insistent de către un cetățean ilustru al Bresciei, Benevol, care, fiind împiedicat de boală să ia parte la sărbătorile pascale din anul 404, i-a cerut prietenului episcop să-i dea cele zece predici pronunțate în biserică cu acea ocazie.
Temele discursurilor sale privesc unele pasaje cheie ale Vechiului și mai ales Noului Testament, cu actualizări care arată în el mai mult calitățile de păstor decât acelea de exeget. Într-o predică de Crăciun este conținut un vibrant rechizitoriu contra bogaților care irosesc bunurile tuturor și nu acceptă să le împartă cu cei care duc lipsă. Pentru că a transcris discursurile sale, pentru a le trimite prietenului care suferea, în prefață vorbea despre providențialul plan divin în încercarea bolii și în durerea fizică și morală.
Discursurile sale, copiate și răspândite, au fost folosite de alți păstori de suflete. Unii i-au scris lui Gaudențiu pentru a-i cere explicații, și astfel episcopul de Brescia a fost constrâns să aprofundeze alte teme, să o amploare mai mare bibliotecii sale. Scriitor în ciuda voinței sale, Gaudențiu a fost și episcop împotriva propriei înclinații, din moment ce știm din însăși mărturia sfântului Ambrozie că a trebuit să se recurgă chiar la presiuni pentru a-l face să accepte succesiunea episcopului Filastrio, mort în anul 387.
Ambrozie, care a ținut discursul ocazional în timpul consacrării sale, care a avut loc în jurul anului 390, l-a luat cu sine la Milano pentru un ciclu de predici ținute credincioșilor săi. Gaudențiu a făcut parte și din delegația trimisă în anul 406 de către papa Inocențiu I la Constantinopol, pentru a susține cauza lui Ioan Crizostom, constrâns la exil de către împărăteasa Eudoxia. Călătoria a însemnat o aventură plină de teamă, iar Crizostom i-a scris lui Gaudențiu, pentru a-i exprima propria recunoștință. Moartea l-a ajuns pe episcopul de Brescia în preajma anului 410, o dată fatidică pentru Roma.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)