Miercuri, 16 octombrie 2024 

Sfânta Margareta Maria Alacoque

fecioară

(comemorare facultativă)

De sărbătoarea sfântului Ioan evanghelistul a anului 1673, sora în vârstă de douăzeci şi cinci de ani Margareta Maria, reculeasă în rugăciune în faţa preasfântului Sacrament, a avut privilegiul deosebit al primei arătări vizibile a lui Isus, care se vor repeta timp de alţi doi ani în fiecare primă vinere a lunii. În anul 1675, în timpul octavei sărbătorii "Trupul Domnului", Isus i s-a arătat cu pieptul sfâşiat şi, arătând cu mâna spre Inima sa, a exclamat: "iată acea Inimă care i-a iubit atât de mult pe oameni, încât nu a cruţat nimic, până la golirea şi consumarea de sine, pentru a le demonstra iubirea sa. Şi drept recunoştinţă nu a primit din partea celor mai mulţi decât nerecunoştinţă".

Margareta Maria Alacoque, preferată de Isus pentru a fi mesagera Sfintei Inimi, îmbrăca de un an haina călugăriţelor Vizitantine de la Paray-le-Monial. Se născuse la 22 august 1647 la Verosvres, în Burgundia. Tatăl său, judecător şi notar, a murit când Margareta era încă tânără. Astfel ea a cunoscut umilinţa nevoii, la bunul plac al părinţilor puţin generoşi şi nicidecum dispuşi să susţină dorinţa de a se închide în mănăstire. Ba chiar au căutat să o distreze, introducând-o în mici petreceri lumeşti, la care Margareta a participat cu entuziasm, pentru ca apoi să regrete cu amărăciune şi să-şi impună pocăinţe dure.

La nouă ani a primit prima Împărtăşanie şi la douăzeci şi doi a primit Mirul, la care a voit să se pregătească printr-o spovadă generală: i-au trebuit nu mai puţin de cincisprezece zile pentru a scrie pe un carneţel lunga listă a lipsurilor sale, pentru a o citi apoi confesorului. Cu acea ocazie ea l-a adăugat la numele de Margareta pe acela de Maria. Apoi, învingând ultimele rezistenţe ale mamei, care ar fi preferat s-o vadă măritată, a putut intra în mănăstirea ordinului Vizitantinelor, înfiinţat cu şaizeci de ani mai înainte de către sfântul Francisc de Sales, oferindu-se din ziua intrării sale drept "victimă a Inimii lui Isus".

Viziunile extraordinare cu care a fost favorizată i-au adus mai întâi neînţelegeri şi judecăţi imprudente, până când, din alegere divină, a fost pusă sub conducerea spirituală a iezuitului fer. Claudiu de la Colombičre. Acesta cu discreţie şi cu zel a dat la o parte vălul care acoperea minunile de la Paray-le-Monial. În ultima perioadă a vieţii sale, fiind numită maestră de novice, ea a avut mângâierea de a vedea răspândindu-se devoţiunea faţă de Inima lui Isus şi pe înşişi adversarii de altă dată transformându-se în fervenţi susţinători ai săi. S-a stins din viaţă în mod senin, la 43 de ani, la 17 octombrie 1690. A fost canonizată în anul 1920; data sărbătoririi sale a fost anticipată cu o zi, pentru a nu coincide cu cea a sfântului Ignaţiu din Antiohia.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie