Sâmbăta, 12 octombrie 2024 

Sfântul Serafim

călugăr

În biserica "Santa Maria in Solesta" a capucinilor, la Ascoli Piceno, unde este înmormântat fratele "slujitor laic", sfântul Serafim, pictorul Augusto Mussini a reprezentat diferite faze ale vieţii umilului fiu al sfântului Francisc, a cărui chemare pentru convent a avut ca origine o lectură pioasă ascultată din partea vocii vii a tinerei fiice a antreprenorului, la care Felice Rapagnano (acesta era numele civil al sfântului) în vârstă de optsprezece ani lucra ca salahor. Tânărul cu trăsături robuste, născut în anul 1540 la Montegranaro (Ascoli Piceno) din părinţi de condiţie umilă, dar bogaţi în virtuţi creştine, în anii în care cei de vârsta lui şedeau pe băncile şcolii, a trebuit să ducă la păşune turma unui ţăran.

Felice, crescut analfabet, ştia însă a citi în marea carte a naturii, cu aceeaşi ochi profunzi ai seraficului sărăcuţ din Assisi. Mai târziu, când la moartea tatălui, s-a asociat fratelui mai mare care l-a luat cu sine la Loro Piceno pe şantierul unui oarecare Mannucci, în scurtele momente de pauză se apropia timid de tânăra fiică a antreprenorului, atras nu de o simpatie naturală, dar din dorinţa de a-şi hrăni mintea sa necioplită prin lecturile pe care tânăra le făcea cu voce tare. Cea care l-a îndreptat spre conventul capucinilor a fost tocmai acea tânără. Felice s-a dus la Tolentino, unde a fost primit de către fiii sfântului Francisc cu o anumită dificultate. După ce a făcut noviciatul la Jesi, şi-a luat la profesiune numele de Serafim. Motoul său era acelaşi ca şi al fratelui Egidiu: "Calea pentru a merge în sus este aceea de a coborî în jos". A îndeplinit muncile cele mai umile ale conventului: camera de portar, grădina de zarzavat, cerşitul. Dar, după cum se pare, cu toată bunăvoinţa de care dădea dovadă, nu reuşea să-i mulţumească pe superiorii săi.

Şi totuşi acest frate lipsit de aptitudini, semianalfabet, nepriceput, dar departe de a fi leneş (ştia să facă să rodească grădina de zarzavat a conventului ca nimeni altul), când cutreiera din poartă în poartă pe străzile din Ascoli Piceno, unde a avut în sfârşit locuinţă stabilă, pentru că înşişi cetăţenii s-au opus transferării sale, ştia să comunice cu persoanele de orice rang social, găsind pentru toţi cuvintele potrivite pentru încurajare umană, pentru îndemn, pentru sfat, unind cu simplitatea comportării sale gravitatea omului înţelept şi bogat în interiorul său prin înţelepciunea divină.

La moartea sa, datată la 12 octombrie 1604, toţi cetăţenii au voit să-i aducă omagii trupului său neînsufleţit, luându-se la întrecere pentru a intra în posesia oricărui obiect care a aparţinut umilului frate cerşetor. A fost canonizat de către Clement al XIII-lea la 16 iulie 1767.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie