Sâmbăta, 6 ianuarie 2024 

Epifania Domnului

(solemnitate)

Originea orientală a acestei solemnităţi se află chiar în numele său: epifania, adică revelarea, manifestarea; latinii foloseau denumirea festivitas declarationis sau apparitio, cu semnificaţia preponderentă de revelare a divinităţii lui Cristos lumii păgâne prin adorarea magilor, iudeilor prin botezul în apele Iordanului iar ucenicilor prin minunea de la nunta din Cana. Episodul magilor, dincolo de orice reconstituire istorică posibilă, îl putem considera, aşa cum au făcut Sfinţii Părinţii ai Bisericii, simbolul şi manifestarea chemării la mântuire a popoarelor păgâne: magii au constituit explicita declarare a faptului că evanghelia trebuia predicată tuturor neamurilor.

Pentru Biserica orientală un rol mare îl are botezul lui Cristos, "sărbătoarea luminilor", după cum spune sfântul Grigore Nazianzenul, şi ca o contrapunere faţă de o sărbătoare păgână numită "sol invictus". În realitate, fie în Orient, fie în Occident, Epifania a dobândit caracterul unei solemnităţi ideologice, trecând dincolo de fiecare episod istoric: se celebrează arătarea lui Dumnezeu faţă de oameni în Fiul său, adică prima fază a mântuirii. Cristos se arată păgânilor, iudeilor, apostolilor: trei momente succesive ale relaţiei dintre Dumnezeu şi om.

Dumnezeu vorbeşte păgânului prin lumea vizibilă: strălucirea soarelui, armonia aştrilor, lumina stelelor de pe firmamentul nesfârşit (pe cer magii au descoperit semnul divin) sunt purtătoare ale unei prezenţe sigure a lui Dumnezeu.

Pornind de la natură, păgânii pot "să săvârşească faptele legii", pentru că, aşa cum spunea sfântul Paul locuitorilor din Listra, "Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea şi toate câte sunt în ele. În generaţiile trecute, el a lăsat ca toate popoarele să meargă pe căile lor, deşi n-a încetat să dea mărturie prin binefacerile sale, dând ploi din ceruri şi anotimpuri roditoare, săturând cu hrană şi bucurie inimile voastre" (Fap 14,15-17). Acum "în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moştenitor a toate, prin care a făcut şi veacurile" (Evr 1,2). Numeroşii mediatori ai arătării divinităţii îşi găsesc punctul culminant în persoana lui Isus din Nazaret, în care străluceşte slava lui Dumnezeu. De aceea noi putem să ne exprimăm astăzi "umila, trepidanta, dar deplina şi îmbucurătoarea mărturisire a credinţei, speranţei şi iubirii noastre" (Paul al VI-lea).

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie