Duminică, 28 ianuarie 2024 

Sfântul Toma de Aquino

preot şi învăţător al Bisericii (comemorare)

Sfântul Toma, născut pe la sfârşitul anului 1225 din contele de Aquino, în castelul de la Roccasecca, la vârsta de 18 ani, împotriva voinţei tatălui şi de-a dreptul urmărit de fraţi care ar fi voit să-l sechestreze, a intrat în ordinul predicatorilor sfântului Dominic. Şi-a completat formarea sa la Köln, la şcoala sfântului Albert cel Mare, şi apoi la Paris. În perioada studiului de la Paris, a devenit din student docent în filozofie şi teologie. A deţinut catedră şi la Orvieto, Roma şi Napoli.

Blând şi tăcut (la Paris îl supranumiseră "boul mut"), obez de constituţie, contemplativ şi evlavios, respectat de toţi şi iubit de toţi, Toma era mai presus de toate un intelectual. Mereu cufundat în studii, pierdea cu uşurinţă noţiunea timpului şi a locului: în timpul unei călătorii pe mare nici nu şi-a dat seama de o furtună îngrozitoare şi de vuietul corabiei lovite de valuri, atât era de cufundat în lectură. Dar ele nu au fost lecturi sterile, nici scop în sine. Motoul său, contemplata aliis tradere ("să împărtăşim altora cele contemplate"), s-a realizat într-o mulţime de cărţi care au ceva prodigios, dacă ne gândim că moartea l-a ajuns la încă tânăra vârstă de 48 de ani.

A murit, într-adevăr, în zorii zilei de 7 martie 1274, în mănăstirea cistercină de la Fossanova, în timp ce mergea la Conciliul din Lyon, convocat de fericitul Grigore al X-lea. Opera sa cea mai celebră este Summa theologiae, în stil simplu şi precis, de o claritate cristalină, unită cu o extraordinară capacitate de sinteză. Când Ioan al XXII-lea l-a înscris în catalogul sfinţilor, în anul 1323, celor care obiectau că Toma nu făcuse mari minuni nici în viaţă nici după moarte, papa le-a răspuns printr-o frază renumită: "Câte propoziţii teologice a scris, atâtea minuni a făcut".

Primatul inteligenţei, cheia de boltă a întregii opere teologice şi filozofice a doctorului angelic (după cum a fost numit după secolul al XV-lea), nu se reducea la un intelectualism abstract, scop al lui însuşi. Inteligenţa este iubire condiţionată şi condiţionantă. "Lumină intelectuală plină de iubire - iubire a adevăratului bine, plină de bucurie...", aşa a tradus Dante, unul dintre primii tomişti, în poezie, conceptul tomist de inteligenţă-beatitudine... Gândirea sfântului Toma a fost, timp de secole, baza studiilor filozofice şi teologice a seminariştilor şi a cunoscut o deosebită reînflorire în timp, prin opera lui Leon al XIII-lea şi a lui Jacques Maritain. Şi poate deosebit de actuale, mai mult decât marile Summae, sunt tocmai Opuscule teologico-pastorale şi Opuscule spirituale, mereu retipărite.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Sfântul Toma de Aquino

În ziua de 28 ianuarie s-a sărbătorit memoria sfântului Toma de Aquino. Biografia sfântului Toma conţine multe incertitudini, dar cu toate acestea se cunosc liniile generale ale vieţii sale.

S-a născut în 1225 la Roccasecca în apropierea oraşului Aquino, unde tatăl său era conte. La vârsta de cinci ani a fost condus de părinţii săi la abaţia benedictină de la Monte-Cassino, iar el a aprobat decizia părinţilor săi.

Aici a rămas până la vârsta de 14 ani. Experienţa aceasta îi va întipări un caracter monastic de neşters. În 1239 devine student la Universitatea din Neapole. La finalul anului 1243, îi moare tatăl, iar el intră în Ordinul Dominicanilor. Îşi va continua studiile la Bologna şi apoi la Universitatea din Paris, unde l-a avut ca profesor pe Albert cel Mare. În 1256 obţine licenţa în teologie. Titlul de doctor în teologie îl va obţine în 1259 la Universitatea din Paris. Între 1259 şi 1268 va preda în Italia aproape fără întrerupere sub trei papi: Alexandru al IV-lea, Urban al IV-lea şi Clement al IV-lea. În 1274, la invitaţia papei Grigore al X-lea, sfântul Toma se duce spre Lyon unde trebuia să asiste la Conciliu. Va muri în timpul acestei călătorii, la 7 martie, în Mănăstirea Cisterciană de la Fossanova, avea 49 de ani.

În luna martie a anului trecut, Editura "Humanitas" a publicat cartea lui Étienne Gilson: Tomismul, introducere în filozofia sfântului Toma de Aquino; în traducerea lui Adrian Niţă. Cartea reprezintă o sinteză a gândirii sfântului Toma, tratând trei subiecte: Dumnezeu, natura şi morala. Existenţa lui Dumnezeu şi dovezile existenţei sale au revoluţionat întregul sistem filozofic de atunci, având rezonanţă până în zilele noastre.

Omul, treapta de mijloc dintre îngeri (inteligenţele separate de orice materie) şi formele total incluse în materie, este demonstrat de sfântul Toma ca având sufletul creat dintr-o substanţă imaterială şi deci este nemuritor. De acest suflet unic al omului ţine simultan raţiunea, simţurile, mişcarea şi viaţa. Despre viaţa morală Étienne Gilson, citându-l pe sfântul Toma, spune că aceasta constă pentru fiecare om în dezvoltarea în cel mai înalt grad al posibilităţilor naturii sale, acţionând în orice situaţie în conformitate cu cerinţele raţiunii, deci un ansamblu de acţiuni pus la punct şi ordonat în vederea scopului lor comun, care este perfecţiunea omului şi în consecinţă, fericirea lui. Scopul ultim al omului este deci fericirea lui, dar aceasta se poate realiza doar în măsura în care îl cunoaşte pe Dumnezeu. Să-l rugăm, aşadar, pe sfântul Toma să ne ajute în concretizarea dorinţei ca toţi să fie una.

Cristi-Daniel Neagoe

*

Laudă, limbă a mea, taina slăvitului trup şi a preţiosului sânge pe care regele neamurilor, rod al nobilului pântec, l-a vărsat spre mântuirea lumii. Nouă dat, pentru noi născut din neprihănita Fecioară şi întors printre oameni, împărtăşind sămânţa verbului divin, sălăşluind printre ei a instaurat durate într-o minunată ordine. (Sfântul Toma de Aquino)

("Lumina creştinului", 2/2003)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie