Luni, 22 ianuarie 2024 

Sfântul Vincenţiu

diacon şi martir (comemorare facultativă)

Diaconul spaniol, sfântul Vincenţiu, este cel mai vestit martir din peninsula iberică. La un secol după martiriul său, sfântul Augustin îi dedica în toţi anii, în această zi, o omilie. Actele martiriului său, apocrife asemenea multor Patimi ale altor martiri, se inspiră din documente şi tradiţii nu ar trebui să fie lipsite de o anumită veridicitate. Reduse la esenţial, datele istorice sunt că Vincenţiu, născut în Huesca, în timpul persecuţiei lui Diocleţian este dus în lanţuri de la Zaragoza la Valencia, pentru a fi judecat în faţa guvernatorului Dacian, împreună cu episcopul său, iar la Valencia a suferit martiriul.

Acestor reduse date istorice corespund coloratele istorisiri ale Actelor. Episcopul de Saragosa, destul de neîndemânatic în ceea ce priveşte oratoria şi, în plus, bâlbâit, a avut ocazia să-l întâlnească pe tânărul Vincenţiu, bine pregătit din punct de vedere cultural şi deosebit de dotat în privinţa cuvântului. Sfinţit diacon, Vincenţiu a avut misiunea de coadiutor al episcopului pentru predicarea evangheliei.

În acest timp în Imperiul Roman izbucnea cu extremă virulenţă persecuţia, iar Dacian, guvernatorul Valenciei, nu a ezitat să trimită în lanţuri bărbaţii cei mai reprezentativi ai Bisericii spaniole. Diaconul Vincenţiu, dus cu lanţurile legat de picioare de la Zaragoza la Valencia, împreună cu episcopul său, nu a renunţat nici în această ocazie la rolul său de vestitor al evangheliei şi în numele episcopului său a luat cuvântul pentru a combate acuzele guvernatorului şi a-i expune mesajul evanghelic fără distorsiunile propagandei anticreştine. Dacian nu s-a lăsat convins, dar a înţeles că adversarul ce trebuia combătut era chiar el, Vincenţiu. Pentru a-i slăbi rezistenţa, a poruncit să fie chinuit.

Diaconul din Zaragoza, luxat şi tumefiat, a fost aruncat într-o celulă întunecoasă, a cărei duşumea era presărată cu cioburi ascuţite, pentru a prelungi tortura. Dar Vincenţiu, cu voce încă răsunătoare, a intonat îndată imnuri de mulţumire lui Dumnezeu. Guvernatorul, pentru a-i lua acest alt merit, a poruncit atunci să fie întins pe un pat moale, dar în acest moment diaconul a murit.

Trupul său este aruncat pe un câmp ca hrană pentru animalele sălbatice, dar iată că a sosit un corb pentru a apăra prompt cadavrul de păsările răpitoare şi de animalele carnivore. Atunci Dacian a poruncit să-i fie aruncat trupul în râu, după ce a fost pus într-un sac împreună cu o piatră; dar trupul nu s-a scufundat şi, după ce a fost adus de ape din nou pe mal, a fost luat de creştini, care i-au construit o biserică drept mormânt.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

László Batthyány-Strattmann (1870-1931) s-a născut la 28 octombrie 1870 la Dunakiliti (Ungaria). La vârsta de 12 ani a rămas orfan de mamă. Conform dorinţei tatălui său, studiază agricultura, cu scopul de a administra proprietatea familiei. În 1900 obţine licenţa în medicină la Universitatea din Viena şi se specializează pe rând în medicină generală, chirurgie, şi în cele din urmă în oftalmologie. Deschide un spital privat, cu 25 de paturi, iar mai târziu, în urma moştenirii unui castel, se întoarce în Ungaria şi înfiinţează un spital pentru săraci pe care îi îngrijeşte gratuit. A fost căsătorit cu contesa Maria Teresa Coreth, o femeie de o religiozitate profundă, cu care a avut o căsătorie fericită şi armonioasă şi 13 copii. A murit la 22 ianuarie 1931, după 14 luni de grele suferinţe, la Viena.

("Lumina creştinului", 4/2003)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie