Sâmbăta, 13 ianuarie 2024 

Sfântul Ilarie de Poitiers

episcop şi învăţător al Bisericii (comemorare facultativă)

A fost denumit "Atanasie al Occidentului", şi într-adevăr punctele de asemănare cu viteazul episcop de Alexandria sunt multe. Contemporani - Ilarie s-a născut la începutul secolului al IV-lea, la Poitiers şi a murit aici în 367 - au trebuit să lupte contra aceluiaşi adversar, arianismul, participând la polemicile teologice prin discursuri şi mai ales prin scrieri. Şi Ilarie, din ordinul împăratului Constanţiu, adept al deciziilor sinodului arian din Beziers din anul 356, a fost trimis în exil, în Frigia.

Contactul cu Orientul a fost providenţial pentru episcopul de Poitiers: în cei cinci ani pe care i-a trăit acolo a putut să înveţe limba greacă, să-l descopere pe Origene şi marea literatură teologică a Părinţilor orientali, însuşindu-şi o documentare de primă mână pentru cartea care i-a adus titlul de doctor al Bisericii (acordat de către Pius al IX-lea): De Trinitate, intitulată la început în mod mai fericit De fide adversus Arianos, era într-adevăr tratatul cel mai important şi mai profund apărut până atunci cu privire la dogma principală a credinţei creştine. Nici în exil nu a rămas inactiv. Prin opusculul Contra Maxentium l-a atacat în mod violent pe acelaşi Constanţiu, contestându-i cezaro-papismul, adică pretenţia de a se amesteca în disputele teologice şi în problemele interne ale disciplinei bisericeşti. Reîntors la Poitiers, curajosul episcop a reluat activitatea sa pastorală, fiind ajutat în mod eficace de către tânărul Martin, viitorul sfânt episcop de Tours.

Fiind născut în păgânism, Ilarie căutase îndelung adevărul, sperând să fie luminat prin diferite filozofii şi, în special, de neoplatonismul, care ar fi influenţat în mod puternic gândirea sa chiar şi mai târziu. Căutarea unui răspuns la întrebarea privind scopul omului l-a dus la citirea Bibliei, unde a găsit în sfârşit ceea ce căuta; atunci s-a convertit la creştinism.

Nobil proprietar funciar, când s-a convertit era deja căsătorit şi tată al unei fete, Abre, pe care o iubea cu gingăşie. De curând botezat, a fost aclamat ca episcop al oraşului său natal. Au fost şase ani de studiu intens şi de predică, înainte de a pleca în exil, care, aşa cum am amintit, i-a perfecţionat formarea cultural-teologică. Alături de vocea răsunătoare a polemistului şi a apărătorului ortodoxiei teologice, exista însă în el şi altă voce, cea a părintelui şi a păstorului. Uman în luptă, şi foarte uman în victorie, se îngrijea de episcopii care-şi recunoşteau propria greşeală şi le-a susţinut până şi dreptul de a-şi păstra funcţia.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie