Vineri, 12 ianuarie 2024 

Sfântul Benedict Biscop

abate

Poate nu există cuvinte mai eficace pentru "a-l lăuda" pe sfântul Benedict Biscop decât cele folosite în Vita quinque sanctorum de sfântul Beda Venerabilul, care, fiindu-i încredinţat la şapte ani de către părinţi, pentru a se îngriji de formarea sa, a fost cel mai ilustru discipol şi una dintre marile glorii. Printr-un joc de cuvinte reluat de sfântul Grigore cel Mare, care îl aplica la sfântul Benedict din Nurcia, Beda spune că învăţătorul său a fost "Benedict prin har şi prin nume" şi printr-un alt joc de cuvinte adaugă că, fiind născut dintr-un neam nobil al Anglilor, nutrea aspiraţia perenă, în mintea sa nobilă, de a dobândi familiaritatea cu Îngerii.

La vârsta de 25 de ani, renunţând la favoarea regelui Oswiu, Benedict s-a străduit să "se pună în slujba adevăratului rege, pentru a primi nu un dar pământesc trecător, dar o împărăţie veşnică în cetatea cerească; a părăsit casa, părinţii şi patria pentru Cristos şi pentru evanghelie, pentru a primi însutit şi a dobândi viaţa veşnică". Aşadar, în anul 653 Benedict Biscop, după ce a făcut alegerea, a întreprins prima dintre cele şase călătorii la Roma, pentru a-şi arăta devoţiunea faţă de sfinţii Petru şi Paul şi faţă de papa şi pentru a aduna, la Roma însăşi, pe parcursul călătoriei şi în Italia meridională, modele de viaţă şi de instituţii monastice.

Pe patul de moarte, sfântul Benedict Biscop putea să spună pe bună dreptate: "Fiii mei, să nu consideraţi drept invenţia mea constituţia pe care v-am dat-o. După ce am vizitat şaisprezece mănăstiri, ale căror legi şi obiceiuri m-am străduit să le cunosc perfect, am făcut un rezumat al tuturor regulilor care mi s-au părut mai bune; şi acest rezumat vi l-am dat". La Lerin, de exemplu, în timpul celei de-a doua călătorii la Roma din anul 665, a rămas circa doi ani. Sfântul Benedict nu se mulţumea numai să ia modele de viaţă, dar îşi procura şi numeroase cărţi, documente iconografice, relicve ale sfinţilor, veşminte sacre şi alte obiecte care să favorizeze un cult în perfectă concordanţă cu Biserica Romei.

Odată l-a rugat chiar pe papa Agaton să îl trimită pe arhicantorul bazilicii "Sfântul Petru", abatele Ioan, astfel ca liturgia şi cântul roman să fie însuşite de călugării săi adunaţi în cele două mănăstiri de la Wearmouth şi de la Yarrow, dedicate fireşte una sfântului Petru şi alta sfântului Paul. La întoarcerea din a şasea călătorie făcută la Roma, a avut neplăcuta surpriză de a-şi găsi instituţiile semidistruse din cauza unei epidemii. Sfântul Benedict Biscop a murit la 12 ianuarie 609, la vârsta de 62 de ani.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Marguerite Bourgeoys

Condusă de virtutea dragostei faţă de aproapele aflat în dificultate, Marguerite Bourgeoys este fondatoarea Congregaţiei "Notre-Dame" şi întemeietoarea primei şcoli din Provincia Quebec din Canada. Este prima sfântă canonizată de origine canadiană.

S-a născut în Troyes, în Provincia Champagne (Franţa), în Vinerea Sfântă, la 17 aprilie 1620. A fost botezată în aceeaşi zi în biserica "Sfântul Ioan" din apropierea casei sale. A fost al şaselea copil din cei 12 pe care i-au avut Abraham Bourgeoys şi Guillemette Gamier.

Marguerite avea 19 ani când mama sa a trecut la cele veşnice. În anul următor, 1640, în timpul unei procesiuni ţinută la 7 octombrie în cinstea sfintei Fecioare Maria, regina Rozariului, a avut o experienţă de neuitat: cu ochii aţintiţi asupra statuii a simţit că trebuie să se retragă din mijlocul lumii şi să se dedice total lui Dumnezeu. De aceea, pentru început, intră în Congregaţia din Troyes, o asociaţie de tinere devotate muncii caritabile de a învăţa copiii din cartierele sărace ale oraşului. În 1642 a simţit pentru prima oară chemarea la viaţa misionară, concretizată zece ani mai târziu, când l-a întâlnit pe domnul Maisonneuve, fondatorul şi guvernatorul unui aşezământ început în New France, care era în căutarea unui voluntar care să se ocupe de educaţia copiilor francezi şi indieni. Sfânta Fecioară i-a confirmat chemarea pe care i-o adresase cu ceva timp în urmă: "Du-te, eu voi fi cu tine". Cu această garanţie Marguerite părăseşte Troyes în februarie 1653. A ajuns în Montreal la 16 noiembrie, unde a început, fără întârziere, munca de a promova cele mai bune interese pentru colonie. Este considerată cofondatoare a acelei colonii, alături de asistenta medicală Jeanne Mance şi iniţiatorul domn de Maisonneuve.

Pentru a-i ajuta pe colonişti să-şi exprime credinţa, Marguerite s-a implicat în construirea unei capele cu hramul "Notre-Dame de Bon Secours".

În 1658 a deschis într-un grajd prima şcoală din Montreal, Provincia Quebec, Canada. A întemeiat o congregaţie, după modelul celei din care a plecat, din Troyes, dar adaptată nevoilor actuale. Astfel venea în sprijinul femeilor şi tinerelor care s-au implicat în educarea imediată a copiilor. În 1659 a început să primească tinerele care erau trimise pentru a popula colonia din Montreal, devenind o adevărată mamă pentru ele. Astfel s-au pus bazele unui sistem de învăţământ şi a unei reţele de servicii sociale care s-au extins treptat în tot ţinutul, determinându-i pe oameni să o numească pe Marguerite "Măicuţa Coloniei".

În 1658 a fondat un institut din care făceau parte grupul de educatori care îi erau asociaţi ei atât în viaţa spirituală, cât şi în viaţa socială, caracterizat prin sărăcie eroică şi neobosit devotament în a-i ajuta pe alţii. Acest grup, inspirat de "pelerinajul" pământesc al sfintei Fecioare, precum şi pentru faptul că îşi desfăşura activitatea în afara zidurilor unei mănăstiri, a fost o inovaţie pentru acel timp. Congregaţia "Notre-Dame" a primit acordul regelui Ludovic al XIV-lea în 1671 şi aprobarea canonică prin decretul episcopului de Quebec, în 1676. Constituţia comunităţii a fost aprobată în 1698.

Fondarea congregaţiei fiind asigurată, sora Bourgeoys a lăsat munca în seama altora. A trecut la cele veşnice în Montreal la 12 ianuarie 1700. Ultimul său act de caritate a fost acela de a se oferi pe sine ca jertfă de rugăciune pentru însănătoşirea unei tinere surori. La acea vreme congregaţia avea 40 de membri.

Efortul educativ şi apostolic al Margueritei Bourgeoys continuă şi astăzi prin angajamentul membrilor comunităţii pe care ea a fondat-o. Mai mult de 2.600 de surori din Congregaţia "Notre-Dame" muncesc în diverse câmpuri de activitate, conform cu necesităţile actuale ale timpului şi locului: şcoli, licee sau chiar universităţi, promovând valorile familiale. Papa Pius al XII-lea a beatificat-o pe Marguerite Bourgeoys la 12 noiembrie 1950. Papa Ioan Paul al II-lea a canonizat-o la 31 octombrie 1982, fiind prima femeie canadiană ridicată la cinstea altarelor.

Gabriel Trişcă

("Lumina creştinului", 9/2006)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie