Luni, 1 ianuarie 2024
Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu
(solemnitate)
Solemnitatea sfântă Maria, Născătoare de Dumnezeu, este prima sărbătoare mariană apărută în Biserica occidentală. La origine sărbătoarea înlocuia obiceiul păgân strenae (daruri de sărbători), ale cărui rituri contrastau cu sfințenia celebrărilor creștine. Natale Sanctae Mariae a început să fie celebrată la Roma în jurul secolului al VI-lea, probabil concomitent cu dedicarea uneia dintre primele biserici mariane din Roma: "Santa Maria Antiqua" din Forul roman, la sud de templul castorilor. Liturgia era corelată la cea a Crăciunului și întâi ianuarie a fost numit in octava Domini: în amintire ritualului împlinit la opt zile după nașterea lui Isus, era citită evanghelia tăierii împrejur, care dădea și ea nume sărbătorii ce inaugura anul nou. Recenta reformă a calendarului a stabilit la 1 ianuarie sărbătoarea maternității divine, care din anul 1931 era celebrată la 11 octombrie, în amintirea Conciliului din Efes (431), care proclamase în mod solemn un adevăr atât de drag poporului creștin: Maria este cu adevărat Mamă a lui Cristos, care este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu.
Nestoriu îndrăznise să declare: "Dumnezeu are așadar o mamă? Atunci să nu condamnăm mitologia greacă, în care este atribuită zeilor o mamă"; însă sfântul Ciril din Alexandria replicase: "Se va spune: Fecioară și mamă a divinității? La care noi răspundem: Cuvântul viu, subzistent, a fost născut din aceeași substanță cu Dumnezeu Tatăl, există din veșnicie... Dar în timp el s-a făcut trup, de aceea se poate spune că s-a născut din femeie". Isus, Fiul lui Dumnezeu, s-a născut din Maria.
Din această înaltă și exclusivă prerogativă derivă în cazul Fecioarei toate titlurile de cinste pe care i le atribuim, chiar dacă putem face între sfințenia personală a Mariei și maternitatea sa divină o distincție sugerată de Cristos însuși: "O femeie din mulțime și-a ridicat vocea și a spus: «Fericit sânul care te-a purtat și pieptul la care ai supt!» Dar el a zis: «Mai degrabă, fericiți sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păstrează!»" ( Lc 11,27s).
Astfel "Maria, fiica lui Adam, consimțind la cuvântul divin, a devenit Mama lui Isus și, îmbrățișând din toată inima, fără a fi împiedicată de vreun păcat, voința mântuitoare a lui Dumnezeu, s-a oferit total pe sine, ca slujitoare a Domnului, persoanei și lucrării Fiului său, punându-se în slujba misterului Răscumpărării, în dependență de Cristos și împreună cu El, prin harul Dumnezeului atotputernic" (Lumen gentium, 56).
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)
* * *
Belgianul Valentin Paquay (1828-1905), preot călugăr în Ordinul Fraților Minori, a făcut să strălucească, din mănăstirea sa din Hasselt (Belgia), zelul său apostolic, prin predicare și prin asistența și îndrumarea spirituală a Celui de-al Treilea Ordin Franciscan. S-a făcut cunoscut și în afara granițelor țării datorită darurilor sale particulare, ca îndrumător spiritual. "Apostol al milostivirii, a spus Sfântul Părinte în predica sa, petrecea ore îndelungate în confesional, cu un dar deosebit de a-i îndrepta pe cei păcătoși pe drumul cel bun".
("Lumina creștinului", 1/2004)