Sâmbăta, 1 august 2009
"A înmulți" timpul
O existență contemplativă înseamnă: a vedea în orice lucru prezența lui Dumnezeu, a ne lăsa atinși și mișcați de el, a ne lăsa posedați și umpluți de Dumnezeul prezent, de Dumnezeu în Dumnezeu, de Dumnezeu în lume, de Dumnezeu în Biserică, în comunitatea. Cu alte cuvinte: de Dumnezeul cel mai presus de noi și în noi, de Dumnezeu din afara noastră și acolo pe pământ, de Dumnezeul în mijloc, în centru. Ceea ce contează este a nu lăsa nici o ocazie pentru a fi cu el și a rămâne lângă el: alipit de "absolutul în mijloc".
Desigur, această rămânere "contemplativă" în Dumnezeu cere timp. Și se pare că noi nu dispunem de timp. Însă nu este adevărat mai degrabă că timpul fuge mai repede, atunci când reducem momentele noastre dedicate contemplației? Cu cât am mai mult lucruri de făcut, cu atât am nevoie mai mult de rugăciune. Și atunci are loc un fel de "înmulțire miraculoasă a timpului": grație timpului dăruit lui Dumnezeu, am mai mult timp la dispoziția mea sau măcar un timp mai bun, mai disponibil, mai dens de iubire de dăruit altora.
Klaus Hemmerle, Scelto per gli uomini
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".