Joi, 9 iulie 2009
A conduce afară din deșert
Există atâtea forme de deșert. Există deșertul sărăciei, deșertul foamei și al setei, există deșertul abandonării, al singurătății, al iubirii distruse. Există deșertul întunericului lui Dumnezeu, al golirii sufletelor fără a mai avea conștiința demnității și a drumului omului.
Deșertele exterioare se înmulțesc în lume, pentru că deșertele interioare au devenit așa de întinse. De aceea comorile pământului nu mai sunt în slujba edificării grădinii lui Dumnezeu, în care toți să poată trăi, ci sunt aservite puterilor exploatării și distrugerii.
Biserica în ansamblul ei, și Păstorii în ea, asemenea lui Cristos trebuie să pornească la drum, pentru a-i conduce afară din deșert pe oameni, spre prietenia cu Fiul lui Dumnezeu, spre Cel care ne dăruiește viața, viața în plinătate.
Benedict al XVI-lea
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".