Marți, 7 iulie 2009
Apogeul preoției
Adesea preoții desfășoară atâtea activități; însă atunci când își dau seama că se dăruiește o sută pentru a produce unul, intră descurajarea și stresul și încep îndoielile: oare am greșit vocația? Celibatul este cu adevărat o valoare? De ce i se neagă preotului să aibă o familie?
Și eu am avut acele gânduri atunci când guvernul mi-a interzis toate activitățile în Biserică, spălând timp de zece ani geamurile magazinelor de pe străzile din Praga. Situația mea mă constrângea să caut identitatea mea sacerdotală - fără slujire, fără utilitate aparentă, fără a fi leader.
Și totuși Isus, atunci când a fost pironit pe cruce nu putea să facă minuni, să predice, ci - abandonat - numai să tacă și să pătimească, a ajuns la apogeul preoției sale. Am găsit în el adevărata mea identitate sacerdotală, care m-a umplut de bucurie și de pace.
Apoi am înțeles că această identitate nu se dobândește pentru totdeauna într-un moment de iluminare și de har, trebuie căutată încontinuu, mai ales în momentele întunecate, dureroase.
Card. Miloslav Vlk
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".