Sâmbăta, 25 iulie 2009
Amintirea istoriei noastre
Acel Dumnezeu, de care lumea de astăzi așa de disperat se interesează puțin, m-a chemat. Poate că merită, în acest context, să readucem în memorie pe scurt istoria vocației noastre personale la preoție.
Dumnezeu m-a chemat, Deo gratias! Acest lucru vreau să mi-l repet, atunci când vocația mea comportă dificultăți, atunci când din când în când voi gusta și voi trece prin dezamăgiri puternice.
Nu eu m-am chemat, Dumnezeu m-a chemat! Nu a fost o oarecare terță voce care m-a chemat, nu, chemarea mea provine de la Dumnezeu! Deo gratias! Și atunci, să aibă loc provocări dure - Dumnezeu care m-a chemat, va rămâne mereu cu mine. Oare Răscumpărătorul, la capătul vieții sale, nu a rostit un asemenea cuvânt: "Cel care m-a trimis nu mă lasă niciodată singur! El este cu mine, pentru că eu fac mereu ceea ce îi este plăcut lui" (In 8,29)?
Josef Kentenich
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".