Luni, 8 martie 2010
Iubire și durere, durere și iubire
Ceea ce face mai rodnice sufletele pe pământ este durerea, derivată din iubirea infinită care-i dă valoare pentru cer.
În lumea sufletelor iubirea este durere și durerea este iubire. Iubirea își are rădăcina în durere, nu pentru că ea este în Tatăl, începutul tuturor lucrurilor. Dar iubirea își are rădăcina în durere pentru că durerea, produsă de păcat, a fost ștearsă și răscumpărată de iubirea rodnică a Tatălui care distruge orice mizerie, face sublim tot ceea ce atinge și transformă în iubire și în merit chiar și durerea. Iubirea își are rădăcina în iubire deoarece Crucea este altarul durerii care răscumpără, altarul iubirii rodnice care mântuiește. (...)
Câte tipuri de renunțări trebuie să înfrunte un preot pentru a-și îndeplini obligațiile sale, pentru a se sfinți și a sfinți!
Dacă [preoții] sunt conștienți că durerea atrage rodnicia Tatălui în ei, cu ce dorință arzătoare vor îmbrățișa Crucea.
Conchita Cabrera De Armida, Sacerdoti di Cristo
Citta Nuova, Roma 2008, p. 231
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".