Joi, 4 martie 2010
O iubire "incomprehensibilă"
Lucrul cel mai minunat al lui Dumnezeu devenit om este că a murit pentru noi. (...) Unul înțelege că trebuie să învie, înțelege învierea, înțelege acest început al posesiei lucrurilor la rădăcina lor, care este înălțarea la cer, dar ceea ce n-ar înțelege, ceea ce nu și-ar imagina, ceea ce n-ar putea niciodată să presupună este că Dumnezeu a murit pentru el. Și acest lucru trezește în omul păcătos o emoție imensă.
"Simon, mă iubești?". Nu: "Ai greșit, m-ai trădat"; "Simon, mă iubești?". Aceasta este marea revoluție morală pe care a adus-o creștinismul în lume: morala este o iubire care încearcă să se aplice, care imploră pentru a se putea aplica, invocă, cerșește.
"Iubirea demonstrată nouă de Cristos ne topește la gândul că dacă unul a murit pentru toți, a murit pentru ca toți să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care a murit și a înviat pentru noi". Astfel este spus din nou, în pătimirea care-mi apasă inima, ceea ce-mi revine să fac, sunt chemat din nou la ideal, în timp ce mă topesc pentru ca idealul să aibă loc în ceilalți.
Luigi Giussani, Parole ai preti
SEI, Torino 1996, p. 69-70
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".