Marți, 9 februarie 2010
Forma comunitară a slujirii
Slujirea primită prin hirotonire, prin însăși natura sa, nu poate fi îndeplinită decât numai dacă preotul este unit cu Cristos prin inserarea sacramentală în ordinul prezbiteral și deci întrucât este în comuniune ierarhică cu episcopul propriu. Slujirea preoțească are o radicală "formă comunitară" și poate fi îndeplinit numai ca "o lucrare colectivă". (...)
Ministerul preoților este înainte de toate comuniune și colaborare responsabilă și necesară cu ministerul episcopului, în grija pentru Biserica Universală și pentru fiecare Biserică locală, în slujirea cărora ei constituie împreună cu episcopul o unică preoție.
Fiecare preot, fie diecezan, fie călugăr, este unit cu ceilalți membri ai acestui prezbiterat, pe baza sacramentului Ordinului, prin legături speciale de caritate apostolică, de minister și de fraternitate.
În realitate, toți preoții, fie diecezani, fie călugări, participă la unica preoție a lui Cristos, cap și păstor, "lucrează pentru aceeași cauză, adică pentru edificarea trupului lui Cristos; ceea ce recere funcții multiple și noi adaptări, mai ales în aceste timpuri", și se îmbogățește de-a lungul secolelor cu mereu noi carisme.
Ioan Paul al II-lea, Pastores dabo vobis 17
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".