Joi, 18 februarie 2010
Curajul de a vorbi, curajul de a tăcea
Superiorul, pentru a vorbi, trebuie să fie dotat cu autoritate umilă, în timp ce inferiorul trebuie să aibă o umilință liberă. Dar adesea în oameni ordinea discursului se confundă.
De fapt, uneori unul vorbește umflat de mândrie și crede că vorbește prin autoritatea libertății, un altul tace datorită fricii stupide și crede că tace din umilință.
(...)
De fapt, dacă acela îi privește pe cei care îi sunt supuși fără a ține cont de Cel de care depind toți, ajunge la mândrie și se laudă cu mândria lui ca și cum ar fi autoritate; în schimb, acesta se teme că pierde favoarea superiorului, deci că suferă vreo daună temporală, ascunde ceea ce gândește și în mod tacit în sinea lui numește umilință teama de care este subjugat; dar tăcând în inima lui îl judecă pe cel căruia nu vrea să-i spună nimic, și se întâmplă că acolo unde el se consideră umil este în manieră mai gravă mândru.
De aceea, trebuie să se deosebească mereu libertatea de mândrie, umilința de timiditate, pentru a nu confunda umilința cu timiditatea sau libertatea cu mândria.
Sfântul Grigore cel Mare,
Omilii despre Ezechiel I, IX 1, 9, 12, 13
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".