Marți, 16 februarie 2010
Libertate de sine însuși
Ascultarea este sărăcie de noi înșine. Se spune că este cel mai greu lucru, pentru că este încă ușor a renunța la ceva sau la cineva care sunt mereu "în afara" mea, dar a renunța la noi înșine pare dificil.
Poate pentru că nu am înțeles cât este de necesară și constructivă această renunțare: deoarece condiționările cele mai puternice puse libertății noastre ne vin tocmai din alipirea de noi înșine. Pentru că suntem înclinați, ca și creaturi, să ne afirmăm pe noi înșine față de alții, în timp ce legea vieții este tocmai negarea noastră pentru a-l afirma pe celălalt. (...)
În definitiv ce este ascultarea? Este caritate totală. Când ești totalmente iubire, (...) nu mai faci voința ta, ci pe cea a altuia, nu mai alegi inițiativa ta personală ci cauți să promovezi inițiativa altuia. Și dacă eventual aproapele celălalt care stă lângă tine sau care trăiește cu tine face același lucru față de tine, în acest schimb de iubire este Iubirea.
Atunci nu mai este inițiativa ta sau inițiativa altuia, voința ta sau voința altuia care ies în evidență, ci voința lui Dumnezeu.
Silvano Cola, Scritti e testimonianze
Gen's, Grottaferrata 2007, p. 74-75
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".