Luni, 15 februarie 2010
"Centrul" comun al preoților
Preotul în general este preot pentru acea parohie, pentru acea dieceză (...), dar în același timp este pentru ansamblul Bisericii, pentru unitatea sa mai amplă.
Un paroh care în mod neîndemânatec ar vedea numai propria parohie și activitatea sa preoțească orientată numai spre ea, ar diminua măsura slujirii pe care o exercită în preoțimea din dieceza lui; un episcop care ar trăi numai pentru propria dieceză și nu s-ar considera în același timp ca episcop al Bisericii universale, ar diminua și el slujirea sa.
Raportul cu ansamblul mai mare cere fără îndoială ascultarea, supunerea față de repraesentatio Christi capitis prin intermediul celui care este "superior" nouă. Dar asta încă nu e totul. Respectiva competență a preotului trebuie să fie luată în considerare în faptul de a fi împreună cu alții care desfășoară aceeași slujire. (...) Numai așa este clar că fiecare preot nu înlocuiește caput Christi, ci recunoaște relativitatea propriei misiuni de repraesentatio. Faptul că Cristos acționează ca și caput în preot nu elimină deloc că Cristos este ca și caput mai presus de orice preot: dar acest lucru (...) ia formă dacă preoții lasă între ei acel spațiu în care iese în evidență Cristos ca și centrul lor comun.
Klaus Hemmerle, Tra diocesi e Chiesa universale
Internationale Katholische Zeitschrift 1974, n° 1, p. 29
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".
* toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat
