Miercuri, 30 decembrie 2009
Pentru o societate de frați
Sunt uniți credincioșii în iubire, în caritatea lui Cristos? Cu siguranță, aceasta e o parohie vitală; aici e adevărata Biserică; fiindcă e riguroasă, atunci, atunci fenomenul divino-uman care perpetuează prezența lui Cristos între noi (...).
Oh, cât ar fi de frumos dacă parohiile noastre ar demonstra bine ceea ce ar trebui să fie societatea creștină! Și anume: persoane, care nu se cunosc, grupuri diferite după obiceiuri, educație, origine, vârstă etc., care, întâlnindu-se în Biserică, se simt și se comportă ca un nucleu de frați. Devin prieteni, își dau mâna, nu vorbesc rău de celălalt și caută în schimb, acolo unde este vreun bolnav, să-l îngrijească, unde este vreun șomer, să-l susțină, oriunde, într-un cuvânt, există vreo posibilitate de a veni în ajutorul aproapelui, să aibă imediat disponibilitatea să spună: iată că Cristos ne cheamă.
Amintiți-vă de cuvântul solemn al lui Cristos: "Vă vor recunoaște cu adevărat ucenicii mei, dacă vă veți iubi unii pe alții", dacă va vibra simpatia voită mai mult decât trăită, creată de noi, mai mult decât spontană, cu acea lărgime de inimă și acea capacitate de a-l genera pe Cristos în mijlocul nostru, derivați tocmai, din faptul de a ne simți uniți în El și pentru El.
Paul al VI-lea, Alla parrocchia di S. Maria Consolatrice, Insegnamenti/2, Citta del Vaticano 1964, p. 1072-1073
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".