Duminică, 22 noiembrie 2009
Biserica: dincolo de singurătate
Se povestește că un preot nefericit, în seara apostaziei sale, a spus unui vizitator care îl felicita: «De acum nu mai sunt decât un filozof, adică un om singur». Reflecție amară, dar cât de corectă! Părăsise Locuința în afara căreia nu va mai fi pentru om decât exil și singurătate.
Mulți nu simt asta, pentru că trăiesc (...) «prinși de lume precum algele de rocile marine» (Clement din Alexandria) (...). Sau caută pe căi diferite, pentru a încerca să înșele setea lor, vreun surogat în locul Bisericii. Dar cine înțelege în adâncul ființei sale (...) Chemarea care l-a trezit, înțelege că nici prietenia nici iubirea nici vreunul din grupurile sociale care susțin existența sa nu poate împăca setea sa de comuniune (...).
Nimic din ceea ce creează omul sau din ceea ce rămâne pe planul omului nu-l va smulge pe om din singurătate. Aceasta chiar se aprofundează mai mult în măsura în care omul se descoperă pe sine însuși. Pentru că ea nu este decât contrarul comuniunii la care este chemat. Are lărgimea și adâncimea ei.
Henry de Lubac
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".