Sâmbăta, 21 noiembrie 2009
Fratele "parte" din mine
Spiritualitatea de comuniune înseamnă, înainte de toate, o privire a inimii îndreptată asupra misterului Sfintei Treimi care locuiește în noi și a cărei lumină trebuie să fie percepută și pe chipul fraților care ne stau alături.
Spiritualitatea de comuniune înseamnă, pe lângă acestea, cpacitatea de a simți fratele de credință în unitatea profundă a trupului mistic, deci ca "unul care-mi aparține", pentru a ști să împărtășești bucuriile și suferințele sale, pentru a-i intui dorințele și a avea grijă de nevoile sale, pentru a-i oferi o adevărată și profundă prietenie.
Spiritualitatea de comuniune este și capacitatea de a vedea, înainte de toate, ceea ce este pozitiv în altul, pentru a-l valorifica și a-l primi ca pe un dar al lui Dumnezeu: un "dar pentru mine" și nu numai pentru fratele care l-a primit în mod direct.
Spiritualitatea de comuniune înseamnă, în fine, a ști "să se facă loc" fratelui, purtând "poverile unii altora" (Gal 6,2) și respingând tentațiile egoiste, care permanent ne întind capcane și generează competiții, carierism, deficiență, gelozie.
Ioan Paul al II-lea, Novo millennio ineunte, 43
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".