Vineri, 9 octombrie 2009
A fi "glas" al Cuvântului
Predica creștină nu proclamă "cuvinte, ci Cuvântul, și vestirea coincide cu însăși persoana lui Cristos (...).
Deci, o slujire autentică a Cuvântului cere din partea preotului ca el să tindă la o aprofundată abnegație de sine, încât să ajungă să spună cu Apostolul: "nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine". Preotul nu se poate considera "stăpân" al Cuvântului, ci slujitor. El nu este cuvântul, ci, așa cum proclama Ioan Botezătorul (...) este "glas" al Cuvântului.
Ori, a fi "glas" (...) presupune o substanțială "pierdere" în Cristos, participând la misterul său de moarte și de înviere cu întregul eu propriu: inteligență, libertate, voință și oferire a propriilor trupuri, ca jertfă vie (cf. Rom 12,1-2). Numai participarea la sacrificiul lui Cristos, la chenoza lui, face vestirea autentică!
Benedict al XVI-lea
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".