Marți, 20 octombrie 2009
Paviment pentru frați
Cine vrea să primească sfânta Hirotonire se prosternă cu tot trupul și-și pune fruntea pe pavimentul templului, manifestând cu asta completa sa disponibilitate de a întreprinde slujirea care îi este încredințată. Acel rit a marcat profund existența mea sacerdotală. După mai mulți ani, în Bazilica "Sfântul Petru" - era la începutul Conciliului - regândindu-mă la acel moment al Hirotonirii sacerdotale, a scris o poezie din care îmi place să redau aici un fragment: "Tu ești, Petru. Vrei să fii aici Pavimentul pe care merg ceilalți... pentru a ajunge acolo unde le conduci pașii... Vrei să fii Cel care susține pașii".
Scriind aceste cuvinte mă gândeam atât la Petru cât și la toată realitatea preoției ministeriale, încercând să subliniez semnificația profundă a acestei prosternări liturgice. În acea culcare la pământ în formă de cruce înainte de Hirotonire, primind în propria viață - asemenea lui Petru - crucea lui Cristos și devenind cu Apostolul "paviment" pentru frați, se află sensul cel mai profund al oricărei spiritualități sacerdotale.
Ioan Paul al II-lea
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".