Sâmbăta, 10 octombrie 2009
A se sfinți pentru a sfinți
Ioan Maria Vianney se sfințea pentru a fi mai apt să-i sfințească pe alții. Desigur, convertirea rămâne secretul inimilor, libere de decizia lor, și secretul harului lui Dumnezeu.
Cu slujirea sa, preotul nu poate decât să lumineze persoanele, să le conducă la confesional și să le dea sacramentele. E adevărat, aceste sacramente sunt acte ale lui Cristos, a căror eficacitate nu este diminuată de imperfecțiunea sau de nevrednicia slujitorului, dar rezultatul depinde și de dispozițiile celui care le primește și acestea sunt mult favorizate de sfințenia personală a preotului, de mărturia lui dovedită, precum și de schimbul misterios de merite în comuniunea sfinților.
Sfântul Paul spunea: "Împlinesc ceea ce lipsește suferințelor lui Cristos în trupul meu pentru trupul său, care este Biserica" (Col 1,24). Ioan aria Vianney voia într-un fel să-i smulgă lui Dumnezeu harurile de convertire, nu numai cu rugăciunea sa, ci cu sacrificiul întregii sale vieți.
Ioan Paul al II-lea
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".