Vineri, 8 ianuarie 2010
A lărgi cercul
Primul pas trebuie să pornească mereu de la mine (...): a trăi în așa manieră încât alții să-l găsească în mine pe Cristos, iubirea lui și să fie atrași. Trebuie să mă apropii de ceilalți în așa fel încât să simtă că eu nu-i cunosc după trup (cf. 2Cor 5,16), nu caut propriul meu interes, nici un ajutor sau o completare, nu mă las condus de simpatie sau de antipatie, ci-i primesc ca pe Domnul însuși.
Ceilalți trebuie să experimenteze că eu trăiesc din Isus, că urmez mai mult glasul lui decât ideile mele sau opinia altora. Vor vedea că viața mea se întemeiază pe Cuvântul lui, pe sacramentele lui, că-l ascult în ceea ce el vrea să-mi spună în martorii și în trimișii Bisericii. Și mai ales îl caut acolo unde el m-a iubit mai mult, adică în dificultăți, în întuneric, care sunt pentru mine "sacramentul" abandonării lui pe cruce, al morții lui.
Mai devreme sau mai târziu (...) voi întâlni pe cel care aderă la această viață (...) și sunt persoane pe care nu le-am ales noi. Se lărgește cercul și se formează noi celule de persoane în numele lui Isus.
Klaus Hemmerle, Der Himmel ist zwischen uns Neue Stadt,
München 19782, p. 64-65
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".