Joi, 7 ianuarie 2010
A aprinde celule vii
Dacă tu privești în jur, prin diferitele orașe prin care treci, (...) ai crede că e o utopie testamentul lui Isus, dacă nu te-ai gândi la el, care, deși văzu o lume asemănătoare acesteia și, în culmea vieții sale păru răpus de ea, învinse răul. (...)
Privea lumea așa cum o vedem noi, dar nu se îndoia. Se ruga în toiul nopții cerului de sus și cerului din el: ființa adevărată, totul concret, în timp ce , pe afară umbla nimicul care trece.
Trebuie să facem și noi ca și el (...). Atunci îți vei da seama că, cu ochii nu tot închiși, privești lumea și lucrurile, dar nu le mai privești tu: este Cristos care privește în tine și-i vede pe orbi pentru a-i ilumina, pe muți pentru a-i face să vorbească și pe șchiopi pentru a-i face să meargă. Orbi pentru a-l vedea pe Dumnezeu în interiorul lor și în afară, șchiopi imobilizați, necunoscători ai voinței divine, care, din străfundul inimii lor îi îmboldește spre emoția eternă care este eterna iubire.
Vezi și descoperă (...) adevăratul tău eu, care este Cristos, adevărata ta realitate în ei și, regăsindu-l, te unești cu el în fratele. Așa aprinzi o celulă a trupului lui Cristos, celula vie, vatra lui Dumnezeu, care are un foc de dat altora și cu el și lumina.
Chiara Lubich, Scritti spirituali / 2
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".