Duminică, 17 ianuarie 2010
Faptul de "a sfătui" în Biserică
Un moment în care iese în evidență faptul de a comunica al Bisericii primare îl găsim în adjectivele și adverbele care califică modurile comunicării. De exemplu, schimbul de daruri ale Duhului trebuie să aibă loc "pentru edificarea comunității" (1Cor 14,12); faptul de "a profeți, unul după altul, încât toți să primească învățătură" (1Cor 14,31); totul trebuie să se desfășoare "în mod cuviincios și în ordine" (1Cor 14,40), "cu toată umilința" (Fil 2,3) în raporturile reciproce; (...) trebuie să se crească într-un trup "bine legat și îmbinat prin orice încheietură" (Ef 4,15). În comunicările care se referă la avertizare, la reproș, trebuie să se procedeze "în duhul blândeții" (Gal 6,1) și vestirea trebuie să fie făcută "cu curaj" (Ef 6,20). Dacă examinăm acestea și alte calificări ale comunicării, ne dăm seama că apar câteva constante: ordinea, blândețea, silința, atenția, grija, o anumită capacitate de organizare pentru ca să nu existe confuzie și dispersare. (...) faptul de a sfătui în Biserică se plasează în interior și are scopul de a face ordine, unitate, umilință, blândețe, ajutând la depășirea impulsivității, a intervențiilor inoportune, intempestive, a incapacității de aduna ideile și de a le pune împreună.
Carlo Maria Martini, Faptul de a sfătui în Biserică,
La consiliul pastoral diecezan, 15 aprilie 1989
Hubertus Blaumeiser și Tonino Gandolfo, Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine..., 365 gânduri pentru Anul Sfintei Preoții, Ed. Città Nuova, Roma, 2009, traducere de pr. Mihai Pătrașcu.
Textele pregătite în această carte, pentru fiecare zi a Anului Sfintei Preoții, vor fi disponibile pe www.ercis.ro, atât pe prima pagină (click pe link-ul "Anul Preoției" de pe rândul cu "Lecturile zilei" și "Gândul zilei", precum și din secțiunea "Anul Sfintei Preoții".