Pr. Hausner Constantin Născut la: 09.05.1912, Iasi Hirotonit la: 23.09.1936, Iasi Decedat la: 05.03.2001, Constanta Înmormântat la: Constanta, lânga biserica parohiala
Născut la Iaşi în ziua de 9 mai 1912, fiul lui Florian şi al Anei, botezat şi miruit în "catedrala episcopului Camilli", "Costică" - cum îi spuneau cei apropiaţi -, după ce a urmat clasele primare la o şcoală de stat, a intrat în Seminarul Catolic din Iaşi în toamna anului 1923. Din cauza închiderii temporare a Seminarului din Iaşi, a continuat studiile liceale în Seminarul Catolic din Bucureşti (1927-1929), după care a urmat studiile filozofice la Universitatea din Strasbourg (1929-1931) şi studiile teologice la Academia Teologică din Bucureşti (1931-1936). A fost hirotonit preot la 23 septembrie 1936 în Iaşi, fiind primul preot originar din acest oraş. Primul loc de apostolat a fost chiar oraşul natal, Iaşi, unde a activat ca vicar parohial începând cu 1 octombrie 1936, îndeplinind ulterior şi funcţia de arhivar al episcopiei. La 20 mai 1939 a fost numit paroh de Oţeleni, după care a fost transferat la Dărmăneşti (1939-1945), Gioseni (1945-1961), Valea Seacă (1951-1957) şi Nicolae Bălcescu. La 1 iunie 1963 a fost transferat la Constanţa, unde a activat ca paroh până în 1979, când s-a pensionat şi s-a retras într-o locuinţă particulară. A adus o contribuţie însemnată la editarea colecţiei de cântece bisericeşti şi la traducerea textului lecţionarelor. În urma unei boli îndelungate, a murit la 5 martie 2001 şi a fost înmormântat după două zile lângă biserica parohială din Constanţa. * * * Figuri ilustre Născut la 9 mai 1912, la Iaşi, Constantin Hausner a urmat cursurile Seminarului “Sfântul Iosif” din Iaşi (1923-1927) şi pe cele ale Seminarului “Sfântul Duh” din Bucureşti (1927-1929). Între anii 1929 şi 1931 a urmat cursuri de filozofie la Universitatea din Strasbourg, iar între anii 1931 şi 1936 cursurile Academiei Teologice “Sfântul Duh” din Bucureşti. A fost sfinţit preot la Iaşi, la 23 septembrie 1936, activând apoi ca arhivar episcopal la Iaşi (1936-1939), paroh la Oţeleni (mai-noiembrie 1939), Dărmăneşti (1939-1945), Gioseni (1945-1951), Valea Seacă (1951-1957), Nicolae Bălcescu (1957-1963) şi Constanţa (1963-1979), pensionându-se în anul 1979. Pr. Constantin Hausner a făcut parte din Comisia Liturgică înfiinţată la Bucureşti în 1970 pentru implementarea reformei liturgice în Dieceza de Iaşi şi în Arhidieceza de Bucureşti, conform dispoziţiilor Conciliului Vatican II, contribuind în mod particular la traducerea în limba română a lecţionarelor şi întocmirea colecţiei de cântece bisericeşti. De asemenea, în anul 1995 a publicat la Editura “Presa Bun㔠Iaşi volumul de versuri “Ramuri de măslin”. A murit la 5 martie 2001 la Constanţa, fiind înmormântat tot aici, lângă biserica parohială. Pr. C. Hausner a debutat în revista Lumina creştinului, în numărul 3/1927, cu povestioara “Două păsărele”. În nr. 5/1933 al revistei a publicat articolul “Coroana de spini a Mântuitorului”, în nr. 3/1934 a publicat articolul “Sfântul Iosif, patronul muncitorilor”, iar în nr. 4/1934 a publicat poezia “Sfântul Iosif”. În luna decembrie 1937, ep. Mihai Robu l-a numit pe pr. Constantin Hausner redactor al revistei Lumina creştinului, funcţie pe care o va deţine până în luna august 1939. A reluat, totodată, activitatea publicistică, publicând în anul 1938 în paginile revistei, poeziile: “Noapte de Crăciun”, “Cristos, Rege”, iar în “Almanahul Presa Bună. 1938”, poezia “Toate-mi amintesc de tine, Doamne”. În acelaşi an, 1938, a publicat în paginile revistei Lumina creştinului, articolele: “O contraîntrebare”, “Femeia creştină să dea atenţie şi seriozitate vieţii familiale”, precum şi serialul intitulat: “Biserica adevărată: A fost papalitatea înfiinţată de Isus Cristos?” Un adevărat articol programatic poate fi considerat cel publicat în nr. 10/1938 al revistei şi intitulat “Presa, cinematograful şi radio catolic”, în cuprinsul căruia pr. C. Hausner menţiona faptul că înşişi credincioşii “nu vor avea niciodată ceva mai bun, dacă nu vor înţelege că presa cea bună nu va cădea cadou din cer, fără muncă, interesul şi sprijinul lor, adică a fiecăruia dintre credincioşi şi a tuturor împreună (...) Această muncă particulară şi comună trebuie iniţiată, împinsă, sprijinită şi dusă până la capăt, conform unui program studiat, comun şi impus tuturor acelora care au datoria şi putinţa de lucru pentru triumful presei bune şi morale (...)”. Pr. Constantin Hausner era conştient de faptul că, după moartea în 1936 a Mons. Anton Gabor, devenise dificil pentru el să ţină ridicată ştacheta revistei la nivelul lăsat de ilustrul său predecesor, pe care l-a şi omagiat de altfel în articolul publicat în “Almanahul Presa Bun㓠sub titlul: “Un sfert de veac”. Pe Mons. A. Gabor, scria pr. C. Hausner, “vor trebui să-l pomenească toţi aceia care vor vorbi sau vor scrie cândva despre presa catolică din România”. În cele 22 de numere ale revistei Lumina creştinului, pe care le-a îngrijit redactorul C. Hausner, au fost publicate articole având o tematică diversificată, precum: Din lumea catolică; Vieţile sfinţilor; Opera misionarilor, Istoria Bisericii, Educaţia creştină, Combaterea comunismului ateu, Persecuţiile din Rusia Sovietică, Vizite ale păstorului Diecezei, Noutăţi editoriale, Poşta redacţiei şi altele. (Dr. Dănuţ Doboş, în Lumina creştinului, nr. 3/2003, p. 11)

înapoi la pagina precedentă