Pr. Patrascu Gheorghe, OFMConv. Născut la: 30.09.1913, Buruienesti Hirotonit la: -, - Decedat la: 11.02.1995, Bucuresti Înmormântat la: Luizi-Calugara
S-a născut la 30 septembrie 1913 în satul Buruieneşti (Neamţ). A intrat la Seminarul franciscan din Hălăuceşti în anul 1926. În ziua de 25 august 1935 a depus profesiunea solemnă împreună cu alţi 8 colegi. La 4 aprilie 1937 a fost hirotonit preot. Fiind un student eminent şi un călugăr exemplar, primul an de preoţie l-a petrecut ca profesor de Scriptură şi de Drept canonic la Institutul din Luizi-Călugăra. În 1941 a fost transferat la Hălăuceşti ca profesor de filozofie şi limba română. În 1944 i se încredinţează conducerea Seminarului franciscan din Hălăuceşti. Întors din refugiu în toamna anului 1944, conduce munca de reorganizare şi refacere a Seminarului, încurajând pe seminariştii şi pe elevii Gimnaziului în depăşirea greutăţilor provocate de trecerea războiului. În urma încetării din viaţă a pr. Iosif Pal (21 iunie 1947), pr. Gheorghe Patraşcu preia sarcina de paroh al parohiei Luizi-Călugăra. În ziua de 25 martie 1949 este arestat şi începe drumul calvarului care se va sfârşi abia în 1964. `n acest timp a cunoscut beciurile securităţii, Canalul Dunărea - Marea Neagră, închisoarea din Sighetu Marmaţiei, temniţa din Râmnicul Sărat, domiciliul obligatoriu cu tot cortegiul lor de suferinţe şi umiliri. Decretul de graţiere din 1964 pune capăt anilor de grele încercări ai pr. Gheorghe Patraşcu, permiţându-i reluarea activităţilor preoţeşti. Pentru început e numit vicar parohial la Bârgăuani. La 19 februarie 1965 e numit paroh la Focşani. Din 1967 până în 1983 conduce parohia Târgu Trotuş. Între anii 1984-1985 Mons. Petru Gherghel i-a încredinţat direcţiunea spirituală a studenţilor Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi. Deşi înaintat în vârstă şi cu o sănătate şubredă, primeşte cu curaj misiunea formării tinerilor dornici să urmeze Regula de viaţă a sfântului Francisc de Assisi. Sub îndrumarea plină de înţelepciune şi bunătate a părintelui au făcut profesiunea religioasă 116 tineri. La 11 februarie 1995, a trecut la Domnul. Înmormântarea a avut loc la 16 februarie 1995 în cimitirul din Luizi-Călugăra. * * * Figuri ilustre Născut la Buruieneşti, la 30 septembrie 1913, a studiat la Seminarul Franciscan de la Hălăuceşti şi la Academia Teologică "Sfântul Bonaventura" din Luizi-Călugăra. A fost sfinţit preot la 4 aprilie 1937 la Luizi-Călugăra, activând apoi ca profesor la Seminariile din Hălăuceşti şi Luizi-Călugăra, precum şi în parohiile Luizi-Călugăra, Bârgăuani, Focşani, Târgu Trotuş şi Hălăuceşti. După pensionare a activat ca spiritual la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi, iar după anul 1989 a îndeplinit funcţia de magistru de novici pentru Ordinul Fraţilor Minori Conventuali. A murit la 11 februarie 1995, fiind înmormântat la Luizi-Călugăra. La 25 martie 1949 a fost arestat de Securitate pentru delictul de "uneltire contra ordinii sociale", fiind anchetat şi torturat de ofiţerii de securitate Ceia, Kaufman, Selzer şi Vulcescu. Acelaşi tratament i-a fost aplicat şi la Bucureşti. Unul dintre motive era acela de a-l determina să semneze o declaraţie falsă potrivit căreia ar fi primit de la ep. Anton Durcovici ordinul de a constitui la Luizi-Călugăra faimoasele "gărzi parohiale" de apărare a preoţilor. Târziu, în anul 1973, pr. Patraşcu recunoştea în mod public pentru prima dată grava sa problemă de conştiinţă, detaliată de altfel şi în lucrarea sa de memorii intitulată "Zile de încercare şi de har". Printre cauzele arestării în anul 1949 s-a aflat primirea prin poştă a unei copii după celebru manifest anticomunist intitulat "Fraţi români şi buni creştini", redactat de luptătorii anticomunişti de la Sagna, organizaţi în Asociaţia "Partizanii României Creştine". Prin Sentinţa nr. 695/30 august 1950, Tribunalul Militar Galaţi l-a condamnat la 11 ani de muncă silnică pentru "activitate duşmănoasă desfăşurată sub masca cultului catolic". Prin decizia nr. 3507/1950, Curtea Militară de Casare şi Justiţie i-a redus pedeapsa la 9 ani de temniţă grea. A urmat pentru pr. Patraşcu calvarul închisorilor politice comuniste - Bacău, Bucureşti, Sighetu Marmaţiei, Galaţi, Poarta Albă, Canal, "Peninsula", Râmnicu Sărat. La 10 martie 1958 a fost eliberat, dar o Comisie Militară a M.A.I. a dispus trimiterea sa cu "domiciliu obligatoriu" la Lăţeşti, în Bărăgan, pe motiv că reprezenta un pericol pentru regimul comunist din România prin trecutul său anticomunist (îi îndemnase pe credincioşi să nu citească broşuri comuniste care propagau ura faţă de Biserică, încurajându-i totodată să păstreze cu orice risc fidelitatea faţă de Sfântul Scaun). La Lăţeşti i-a fost deschis un dosar individual de urmărire informativă, deoarece fusese semnalat că primea ajutoare materiale de la unii preoţi şi laici din Moldova şi că purta corespondenţă cu unii preoţi români stabiliţi la Roma. De menţionat faptul că autorităţile comuniste i-au permis să amenajeze la Lăţeşti o capelă catolică (1960-1964). A fost eliberat la 10 aprilie 1964, după aproape 15 ani de detenţie comunistă, fără însă a scăpa definitiv de şicanele şi presiunile din partea Securităţii. Motivul era bănuiala că deţinea funcţia de superior al OFMConv. şi că se afla în contact cu un alt mare luptător anticomunist, ep. Ioan Duma. Târziu, în anul 1976 i-a fost închis dosarul de urmărire informativă, deoarece securiştii au ajuns la concluzia că pr. Patraşcu, bătrân şi bolnav, nu mai desfăşura "activitate ostilă orânduirii noastre de stat". Va rămâne însă în "supraveghere informativă", până la evenimentele din decembrie 1989. (Dr. Dănuţ Doboş, în Lumina creştinului, nr. 2/2011, p. 11) * * * Necrolog 11 februarie 1995 54. Pr. Gheorghe Patraşcu Născut la Buruieneşti la 30 septembrie 1913, a intrat în Seminarul din Hălăuceşti în 1926, având ca profesori pe pr. Dominic Neculăeş, pr. Gheorghe Lenghen şi spiritual pe pr. Francisc Orlandi. Studiile filozofice şi teologice le-a urmat la Luizi-Călugăra. Al patrulea an de seminar l-a urmat la Beiuş. A făcut profesiunea simplă la 29 august 1932, iar cea solemnă la 25 august 1935. A făcut parte din prima promoţie de preoţi (9 la număr) formaţi în ţară. La 4 aprilie 1937 a fost sfinţit preot la Luizi-Călugăra. Fiind un student eminent şi un călugăr exemplar, primul an de preoţie l-a petrecut ca profesor de Scriptură şi de drept canonic la Institutul Teologic din Luizi-Călugăra. În 1941 a fost transferat profesor la Seminarul din Hălăuceşti, iar în 1943 a fost numit director al seminarului. În 1944 a fost evacuat la Beiuş împreună cu seminariştii din Hălăuceşti. La sfârşitul lui 1944 s-a reîntors la Hălăuceşti, unde a condus munca de reorganizare şi refacere a seminarului. În urma încetării din viaţă a pr. Iosif Pal (21 iunie 1947), a preluat sarcina de paroh al Parohiei Luizi-Călugăra. În ziua de 25 martie 1949 a fost arestat, judecat şi condamnat la 11 ani temniţă grea, pedeapsă redusă şi executată 9 ani de zile. A fost la canalul Dunărea-Marea Neagră şi în închisorile din Sighetu Marmaţiei, Râmnicu Sărat (3 ani în totală izolare), de unde a fost eliberat la 17 martie 1958 la expirarea termenului şi dus cu domiciliu obligatoriu la Lăteşti-Bărăgan. În 1964, prin decret de graţiere, a fost eliberat şi numit vicar la Bârgăuani, apoi paroh la Focşani (19 februarie 1965 - 29 noiembrie 1967), iar de aici paroh la Târgu Trotuş, timp de 16 ani (1967-1983), după care s-a pensionat şi s-a stabilit la Hălăuceşti, la fratele său Dumitru. Începând cu anul 1969 şi până în septembrie 1990, a deţinut funcţia de ministru provincial clandestin pentru Moldova. În perioada 1984-1985 a fost director spiritual la Institutul Teologic din Iaşi, iar din 1990 a fost magistru de novici, pregătind 4 serii: 116 tineri, a cincea serie de 36 de fraţi, fiind îndrumată tot de el. A fost înmormântat la Luizi-Călugăra la 16 februarie 1995 în cimitirul parohial.

înapoi la pagina precedentă